Cand conchistadorii au ajuns pe taramurile Americii Centrale, au fost intampinati ca niste zei de catre indigeni. Doar ca nu le-a trebuit mult timp sa inteleaga care erau adevaratele scopuri ale nou-venitilor, nicidecum niste emisari „extraterestri” ai lui Quetzalcoatl – „Sarpele cu pene”, principala zeitate din Mesoamerica. In fata unei strategii coloniale care a imbinat diplomatia inselatoare, puterea armelor de foc si forta distructiva a epidemiilor aduse din Europa, marile si bogatele imperii de aici nu avut nicio sansa. Desi exponential mai numeroase, au fost grevate de o naivitate aproape mistica. Astfel, s-a conturat treptat o America Latina care a ocultat o serie de civilizatii spectaculoase, dar de neinteles pentru misionarii veniti cu armurile, muschetele si praful lor de pusca. Scopul era convertirea populatiei la catolicism, dar, mai ales, praduirea imenselor depozite de aur si argint ale mayasilor, aztecilor si incasilor, ale caror piramide marete si cunostinte bogate de astronomie nu le-au fost de niciun folos. Nici implorarea ajutorului divin, inclusiv printr-un sir de sacrificii umane, care mergeau pana la smulgerea inimilor din piept pentru imbunarea zeilor, nu a schimbat soarta oraselor Chichén Itzá, Tenochtitlan sau Machu Picchu.