Aproape o carte

Sunt cărți al căror parfum îl uiți cu greu și care te țin captiv între paginile lor mult după ce ai întors ultima filă. Alte cărți te emoționează, îți rup inima în două, te învață ceva despre tine sau te ajută să pătrunzi înțelesul mai adânc al vieții. „Străinul de lângă mine” nu poate fi încadrată în vreuna din categoriile amintite anterior. Pentru că cu greu poate fi catalogată drept „carte”. Pare mai degrabă o încercare literară a unei studente la ASE, care își căuta o ocupație între cursuri. Nu știu mare lucru despre autoare, decât că e una dintre cele mai apreciate scriitoare autohtone. Nu prea înțeleg de ce, dar încerc să nu judec întreaga operă citind doar o singură carte de-ale ei (nu „de-a ei”, așa cum a scris, enervant, în „Străinul de lângă mine” ori de câte ori a avut ocazia - să zicem că vina e la corector). Overall, lectura s-a simțit ca un cozonac scos prea devreme din cuptor. Ar fi putut fi o poveste frumoasă. Dacă n-ar fi fost prea umplută cu clișee. Dacă acțiunea n-ar fi fost pe repede-nainte. Dacă alte mâini mai pricepute ar fi scris-o... Povestea în sine nu impresionează cu nimic. E o poveste care ar fi putut fi cu ușurință o telenovelă mexicană, dar n-ar fi prins prea bine la public, pentru că personajul negativ e mai degrabă absent. Hallmark probabil că n-ar fi fost interesat, ei fac filme mai de calitate. Personajele sunt plate și plâng mult. În hohote. Din orice. Toate personajele plâng. Mai ales Eduard, personajul principal masculin. Dar nu alergați la Lidl să vă luați șervețele, decât dacă sunteți răciți și vă lăcrimează ochii, căci altfel nu veți vărsa lacrimi de la lectură. Nu o să vă plictisesc cu detaliile povești, că deja le intuiți, probabil. Femeia-păpușă blondă, cu ochi albaștri, care tânjește să fie iubită pentru sufletul ei, prietena-înțeleaptă care e de fapt imatură emoțional și care are o relație cu un tânăr cu 10 ani mai mic (well done for her, ce să zic...), vecina-casnică-de-100-kg care divorțează și se transformă în lebădă (metaforic, of course), băiatul care în copilărie încercase să își salveze sora din flăcări, sub privirile părinților, care au stat cu mâna-n sân - nu ai nevoie de multă imaginație ca să înțelegi cam despre ce este povestea și cum se termină. Pot doar să zic că highlightul e inelul din aur alb cu diamant de la pagina 233, oferit la concertul Larei Fabian de la București. Poate ar fi de menționat și că, fix în momentul în care credeam că nimic nu poate fi mai rău, am fost lăsată cu gura căscată (a se citi „facepalm”) de stratagema din final cu psiholoaga Ioana care, la pagina 272, respectă „etica profesională”, dar la 273 o încalcă fără probleme când se implică în viața personală a pacientului său (care îi e totodată și bun prieten). La final de lectură, cred că această aproape-carte s-a vrut a fi despre puterea vindecătoare a iubirii, despre prietenii care transformă vieți, despre oameni care își depășesc condiția și care fac pace cu trecutul. A ieșit, în schimb, o carte pe care îți recomand să o citești doar dacă chiar nu ai altceva mai bun de făcut ca să-ți treacă timpul și doar dacă o primești gratuit, că de dat banii pe ea, până și o cafea de la Starbucks merită mai mult.

O poveste captivantă și atât de bine structurată.

O ador

Este cartea pe care o voi lua cu mine in geanata, iar când ma voi simti singura, lipsita de incredere sau intr-o situatie dificila o voi deschide si voi citi lectiile pe care le contine.

Oare sunt singurul bărbat care scrie un review despre această carte :)? Este o lectură plăcută, care te binedispune, cu un final fericit. O lume puţin ireală totuşi din cauza personajelor fără de vreun defect moral pe care ni le înfăţişează autoarea. O lume ideală care nu cred să existe în realitate.

Am terminat acest roman cu lacrimi, în viață multe se întamplă, nu trebuie sa judecăm pe cineva neştiind povestea vieții lui. Trebuie să ştim să iertăm şi să mai dăm o şansă. Pot spune că mi-a plăcut mai mult decăt "Fluturi". Aş reveni cu drag să recitesc poveştile de viață a acestor personaje.

Am gasit o gramada de pasaje minunate in cartea aceasta, cuvinte care te inspira, care poate se potrivesc cu situatii din viata de zi cu zi a oricarui om, in care te regasesti, pe tine..cel din interior. Imi plac cartile Irinei pentru ca sunt pline de speranta si arata ca pe lume mai exista si oameni buni, cu suflet, ca iertarea si iubirea sunt elemente importante in viata noastra si ca ele au puterea de a schimba destinul. Da, povestea parca seamana cam mult cu cea din Fluturi intr-o oarecare masura, dar merita citita.

Sincer, mi-a plăcut! După Insomnii, a revenit cu ceva la fel de bun, poate chiar mai bun! Din Fluturi, doar primul volum mi-a mers inima... Ca fapt divers, dintre cele trei povești, preferata este cea din Selena si Alex.

O carte care se vrea a fi cu mesaj urias, si chiar reuseste in final. Ideea ca totul depinde de sine spre a ne realiza visurile. Numai noi insine putem avea grija de noi la mod spiritual in timp ce cautam fericirea si dragostea. Numai oferind dragoste vom fi la randul nostru iubiti, desi preconditia este sa ne iubim mai intai pe noi insine. Desi este o carte care se citeste usor (cu cateva clisee pe alocuri), conduce totusi la discutii mai complexe despre relatii, incredere in sine si in ceilalti, despre prietenie si viata cu suisuri si coborasuri. Personajele sunt frumos conturate, devin oarecum mature pe parcursul romanului, fiecare dintre ele survenind schimbari majore pe mai multe niveluri. Cert este ca mi-a placut lectura. Fiind prima carte a Irinei Binder pe care am citit-o, m-a impresionat complexitatea ei si voi citi cu siguranta si celelalte carti ale autoarei. Recomand cu drag.

Consider că este o carte necesară în bibliotecile multora, pentru că aceasta poveste are o lecție de viață, o lecție pe care cu toții ar trebui să o primim la un moment dat, iar Irina ne ajută, sper ca peste câțiva ani, să-mi aduc aminte de cartea asta și să o recitesc, cu siguranță o să-i păstrez un loc în inima mea pentru că a reușit să mă atingă și acolo doar simple cuvinte și o poveste minunată.

Ador cartea asta😍 știu ca e ceva care pare banal.. Dar daca nu ai o astfel de experienta e greu sa înțelegi ca de poate întâmpla.. Si de fapt din ce în ce mai mult se întâmplă astfel de situații ca niște prieteni sa se cunoască pe internet 🙃