Bibliotecara de la Auschwitz

” E adevărat: cultura nu este necesară pentru supraviețuirea omului, necesare sunt doar pâinea și apa. Este adevărat că omul supraviețuiește dacă are pâine să mănânce și apă să bea, dar mulțumindu-se doar cu atât moare întreaga omenire. Dacă omul nu se emoționează în fața frumuseții, dacă nu închide ochii și nu-și pune în funcțiune mecanismele imaginației, dacă nu este în stare să-și pună întrebări și să întrezărească limitele ignoranței sale, fie că este bărbat sau femeie, atunci înseamnă că nu este o persoană; înseamnă că nimic nu-l distinge de un somon, de o zebră, sau de un bou.”

Piele de găină. Nu am cuvinte. "Au fost fericiți, Edita. Dar a durat atât de puțin ... Viața, orice viață, durează foarte puțin. Dar dacă ai reușit să fii fericit, măcar o clipă, a meritat osteneala de a o fi trăit." "O persoană care te așteaptă undeva este o lumânare care se aprinde într-un câmp pe timpul nopții. Poate că nu reușește să lumineze întregul întuneric, dar îți arată drumul de întoarcere acasă.

Am citit multe cărți al căror subiect era drama Holocaustului, dar aceasta mi-a luat cel mai mult. Narațiunea a fost puțin greoaie, secvențele de dialog nu au fost foarte multe pentru a-mi ușura procesul, dar timpul acordat a meritat.🤩

O carte bine documentată și foarte bine scrisă despre lagărul de la Auschwitz.

O carte foarte emoționantă, bazată pe fapte reale, cu un subiect dramatic, tulburător, citind doar titlul, deja știi că vei afla amănunte terifiante despre fabrica morții, că a existat un război mai îngrozitor și mai josnic decât un război de graniță, acest lagăr de exterminare a unei întregi rase. Cu toate că este redată suferința oamenilor, cunoști personaje puternice, curajoase, pline de speranță și încredere, persoane care luptă cu desăvârșire pentru supraviețuire.

Nici nu-ti poti da cu parerea despre o carte scrisa din evenimente reale. Nu poti afirma "imi place ce s-a intamplat acolo" sau "nu imi place". Poti doar sa recunosti meritul autorului de a te transpune la locul faptei, de a trai alaturi de personaje fiecare eveniment. Cartea este o imbinare a relatarilor unei supravietuitoare a ororilor de la Auschwitz si imaginatia autorului. Nu a adaugat elemente fictive pentru a "imbunatati" povestea, si doar a o face sa fie mai reala.

Pe copertă scria: Dacă ți-a plăcut Hoțul de cărți, vei iubi această carte. Asta m-a făcut curioasă (citisem Hoțul de cărți). Și totuși, e o carte așa de asemănătoare și totuși atât de diferită. Nu ai speranță că se va schimba ceva, și totuși...

O carte exceptionala, dramatica, tulburatoare, bine documentata, care merita citita! Recunosc ca am avut un moment in care am intrerupt cartea si am citit altceva intre timp, era prea dureroasa si poate ca nu se potrivea cu starea mea de spirit si cu oboseala din acel moment, dar am reluat-o si a meritat.

Doamne, ce carte!! Ce trăiri îți transmite. Te face să plângi, sa speri, sa trăiești emoțiile personajelor. O carte care te răscolește, care arată încă o dată ce poate însemna o carte în viața noastră. Este o portiță de scăpare, un refugiu. Am plâns spre sfârșitul cărții. Citind ultimele pagini mi-am reamintit ce a oroare a fost Holocaustul.

O istorie forte emotionala, care iti lasa un gust amar cand te gandesti ca evenimentele au avut loc intr-un trecut nu chiar indepartat. Cel mai cutremurator e faptul ca povestirea se bazeaza pe o istorie reala. Dita, o tanara de 14 ani, incearca sa supravietuiasca la lagarul de concentrare de la Aushwitz. Pe langa asta, ea isi asuma rolul de bibliotecara intr-o scoala improvizata in mijlocul lagarului, fapt ce o poate costa viata.