Eu sunt 70072 + Bibliotecara de la Auschwitz

4,5⭐ ⛓️Nu vreau să vă distrug plăcerea de a descoperi cu „proprii ochi” povestea Lidiei, așa tot ce pot să vă mai spun este faptul că mărturia protagonistei care reușește să supraviețuiască acelui dureros lagăr trece dincolo de carte, de pagini și ne face să realizăm cât de norocoși suntem că trăim în această perioadă, dar și cât de important este să nu purtăm ură (chiar dacă oamenii din jurul nostru asta oferă) și să vedem întotdeauna binele în lucrurile mai bune sau mai puțin bune care ni se întâmplă. ⛓️Pentru mine va rămâne mereu o carte tulburătoare, plină de emoții, care reușește să facă pielea de găină. Tocmai pentru acest aspect, vă recomand să o citiți pentru că, din punctul meu de vedere, se încadrează la categoria „cărți de citit într-o viață”.

O carte foarte bună care ne da o adevărată lecție de istorie în doar câteva pagini.Informatiile sunt foarte interesante și deloc plictisitoare.

Recomand

Luna,a fost unul dintre copii folosiți pentru experimentele lui Mengele,cu toate acestea a supraviețuit cel mai mult în lagăr. Era foarte mică atunci când a ajuns în lagăr, Luda își amintește o mare parte dintre ororile pe care le-a trăit acolo. Povestește despre frig, foame, singurătate și frică, dar și modul în care toate acestea au făcut-o să nu simtă nici ură și nici iubire, au învățat-o să tacă și să se supună, pentru că doar astfel avea o șansă la supraviețuire. Gestul făcut de Papă,va rămâne în istorie ca fiind de o considerație și empatie extremă.

Emotie. Empatie. Compasiune. Istorie. Luare aminte.

Emoționat!

Minunat. Captivant. Emoționant.

Emotie

O carte citită pe nerăsuflate ,plină de emotie si de faptul că nu trebuie să uităm ce sa întâmplat in lagărele naziste .🙏

O carte care trebuie citită pentru a NU uita!

Ce poveste incredibilă!

A fost o lectură grea pe care însă mă bucur că am parcurs-o până la final. Ce poveste incredibilă! Câtă suferință și câtă iubire! Este cu adevărat uimitor că citim despre viața unei femei în carne și oase și nu o ficțiune! O recomand!

Aș vrea să o pot îmbrățișa pe această fetiță

Aș vrea să o pot îmbrățișa pe această fetiță, pe această doamnă care a suferit atât de mult și a reușit totuși să ierte. Povestea ei și a părinților, a bunicilor ei nu ar trebui uitată niciodată. Am plâns de când am văzut dedicația: pentru toți copiii care nu au supraviețuit!

Este un exemplu pentru noi toți

Nu este prima carte despre Auschwitz pe care am citit-o, dar am avut lacrimi în ochi la fiecare pagină. Pur și simplu, este de neimaginat că o fetiță de nici trei ani a trecut prin infernul de Auschwitz, prin experimentele oribile ale lui Mengele, fără sprijin, fără mâncare și aproape fără speranță. Și totuși, a supraviețuit, a trăit și a refuzat să-i urască pe cei care au încercat să o distrugă! Este un exemplu pentru noi toți!

O carte despre infern și speranță!

Când citești despre ororile prin care a trecut această doamnă, atunci când era doar un copil, rămâi pur și simplu fără cuvinte. Lagărul, despărțirea de familie, dar și regăsirea emoționantă după decenii petrecute departe unii de alții sunt lucruri pe care nu le poți uita prea curând. Mă așteptam să citesc o carte despre infern și am descoperit o carte despre iertare și speranță.

” E adevărat: cultura nu este necesară pentru supraviețuirea omului, necesare sunt doar pâinea și apa. Este adevărat că omul supraviețuiește dacă are pâine să mănânce și apă să bea, dar mulțumindu-se doar cu atât moare întreaga omenire. Dacă omul nu se emoționează în fața frumuseții, dacă nu închide ochii și nu-și pune în funcțiune mecanismele imaginației, dacă nu este în stare să-și pună întrebări și să întrezărească limitele ignoranței sale, fie că este bărbat sau femeie, atunci înseamnă că nu este o persoană; înseamnă că nimic nu-l distinge de un somon, de o zebră, sau de un bou.”

Piele de găină. Nu am cuvinte. "Au fost fericiți, Edita. Dar a durat atât de puțin ... Viața, orice viață, durează foarte puțin. Dar dacă ai reușit să fii fericit, măcar o clipă, a meritat osteneala de a o fi trăit." "O persoană care te așteaptă undeva este o lumânare care se aprinde într-un câmp pe timpul nopții. Poate că nu reușește să lumineze întregul întuneric, dar îți arată drumul de întoarcere acasă.

Am citit multe cărți al căror subiect era drama Holocaustului, dar aceasta mi-a luat cel mai mult. Narațiunea a fost puțin greoaie, secvențele de dialog nu au fost foarte multe pentru a-mi ușura procesul, dar timpul acordat a meritat.🤩

O carte bine documentată și foarte bine scrisă despre lagărul de la Auschwitz.

O carte foarte emoționantă, bazată pe fapte reale, cu un subiect dramatic, tulburător, citind doar titlul, deja știi că vei afla amănunte terifiante despre fabrica morții, că a existat un război mai îngrozitor și mai josnic decât un război de graniță, acest lagăr de exterminare a unei întregi rase. Cu toate că este redată suferința oamenilor, cunoști personaje puternice, curajoase, pline de speranță și încredere, persoane care luptă cu desăvârșire pentru supraviețuire.

Nici nu-ti poti da cu parerea despre o carte scrisa din evenimente reale. Nu poti afirma "imi place ce s-a intamplat acolo" sau "nu imi place". Poti doar sa recunosti meritul autorului de a te transpune la locul faptei, de a trai alaturi de personaje fiecare eveniment. Cartea este o imbinare a relatarilor unei supravietuitoare a ororilor de la Auschwitz si imaginatia autorului. Nu a adaugat elemente fictive pentru a "imbunatati" povestea, si doar a o face sa fie mai reala.

Pe copertă scria: Dacă ți-a plăcut Hoțul de cărți, vei iubi această carte. Asta m-a făcut curioasă (citisem Hoțul de cărți). Și totuși, e o carte așa de asemănătoare și totuși atât de diferită. Nu ai speranță că se va schimba ceva, și totuși...

O carte exceptionala, dramatica, tulburatoare, bine documentata, care merita citita! Recunosc ca am avut un moment in care am intrerupt cartea si am citit altceva intre timp, era prea dureroasa si poate ca nu se potrivea cu starea mea de spirit si cu oboseala din acel moment, dar am reluat-o si a meritat.

Doamne, ce carte!! Ce trăiri îți transmite. Te face să plângi, sa speri, sa trăiești emoțiile personajelor. O carte care te răscolește, care arată încă o dată ce poate însemna o carte în viața noastră. Este o portiță de scăpare, un refugiu. Am plâns spre sfârșitul cărții. Citind ultimele pagini mi-am reamintit ce a oroare a fost Holocaustul.

O istorie forte emotionala, care iti lasa un gust amar cand te gandesti ca evenimentele au avut loc intr-un trecut nu chiar indepartat. Cel mai cutremurator e faptul ca povestirea se bazeaza pe o istorie reala. Dita, o tanara de 14 ani, incearca sa supravietuiasca la lagarul de concentrare de la Aushwitz. Pe langa asta, ea isi asuma rolul de bibliotecara intr-o scoala improvizata in mijlocul lagarului, fapt ce o poate costa viata.