111 scandaluri care au zguduit lumea

O distribuție pe cât de pestrița, pe atât de impresionanta: JFK, Thomas Jefferson, „Jumbo“ Lyndon Johnson, Bill Clinton, Monica Lewinski, Donald Trump, Berlusconi, „Calache“, Hitler, Baby Lindbergh, Sacco și Vanzetti, soții Rosenberg, McCarthy, Patty Hearst, Watergate, Jeffrey Epstein, Iușcenko, Prigojin, Navalnîi, Ponzi, Bernie Maddof, Caritas & Co., Banca Vaticanului, Rasputin, Troțki, Martin Luther King, Malcolm X, Aldo Moro, Indira Gandhi, Willy Brandt, Bokassa, Winnie Mandela & Graca Machel, „umbrela bulgareasca“, Lady Di, Obama, Reptilienii, Oscar Wilde, Chaplin, Marilyn Monroe, Greta Garbo, Marlene Dietrich, Elvis, Sharon Tate, Roman Polanski, Versace, Michael Jackson, Freddy Mercury, Liz Taylor, Harvey Weinstein, O.J. Simpson, Luis Figo, Hagi, Iolanda Balaș, Imane Khelif, Oscar Pistorius, Bela Karolyi, Nadia Comaneci, Cantona, Zidane, Dobrin, Barbu Catargiu, Gheorghe Bibescu, Lucrețiu Patrașcanu, Nicolae și Elena Ceaușescu, Dej, Eugen Barbu, generalul Milea, Mihaila Cofar, Omar Hayssam, Adrian Nastase, Gagarin, Mata Hari, Coco Chanel, „Monstrul din Caracal“. Ba chiar și Babasha!

Un „scandal“ poate fi definit în linii mari ca fiind suma „reacțiilor sociale de indignare, furie sau surpriza, atunci când acuzații sau zvonuri circula cu privire la una sau mai multe persoane care sunt percepute ca ar fi încalcat într-un fel o norma sociala“. Aceste reacții sunt de obicei zgomotoase și pot fi conflictuale și au adesea efecte negative asupra statutului și credibilitații persoanelor sau organizațiilor implicate. Chiar daca, uneori, acuzațiile se dovedesc a fi false și partinitoare, pot ramâne serioase urme de îndoiala, potrivit principiului ca „niciodata nu iese fum fara foc“.

În vremurile contemporane, expunerea unei situații scandaloase este facuta de canalele mediatice (în special presa, televiziune sau internet, ori toate acestea combinate strategic), care au capacitatea de a raspândi știrile despre un scandal la o anvergura exponențial mai mare decât pe vremuri.

Nu trebuie ignorat nici faptul ca interesul public a încurajat multe cazuri de scandaluri fabricate. Posibilitatea unui scandal a creat întotdeauna „o tensiune între eforturile societații de a dezvalui faptele rele și dorința acesteia de a le acoperi, iar actul de a acoperi (sau chiar de a dezvalui) o situație litigioasa poate deveni un scandal în sine“…