Visele pot provoca realitatea si chiar o pot influenta decisiv. Istoria si dezvoltarea civilizatiei cunosc numeroase asemenea exemple, unele dintre ele cu consecinte majore, care au ajuns sa schimbe harta lumii. Adesea, visele au fost ridicate la rang de viziuni profetice, folosite ca instrumente de propaganda extrem de eficiente.

Astfel, in traditia islamica si orientala, „visul oracular al Sultanului” se refera la legendarul vis profetic pe care l-a avut Osman I, fondatorul Imperiului Otoman. Acest vis reprezinta mitul fondator al primului mare stat islamic din lume. Cronicile medievale povestesc cum divinitatea i-a inoculat in vis tanarului lider credinta ca el si descendentii sai vor stapani lumea.

Mari personalitati istorice, de la Octavian August si Vespasian la Vladimir Ilici Lenin si Iosif Vissarionovici Stalin, sau de la Attila si Genghis Han la Richard al III-lea si Winston Churchill, ca si savanti precum, intre altii, Mendeleev, Niels Bohr ori Nikola Tesla, au avut o serie de vise premonitorii care s-au transformat in viziuni profetice cu un impact profund asupra istoriei umane.

De la solii divini la sinapsele neuronale, visul a ramas aceeasi panza fascinanta pe care mintea umana isi proiecteaza cele mai adanci frici, sperante si mecanisme de adaptare la realitate. Visul a fost, este si devine, prin reconfigurare succesiva, un mecanism psihic terapeutic, de aparare si de adaptare la tensiunile unei civilizatii in continua miscare.