Mastile fricii

O carte care a venit în viața mea exact când aveam nevoie de ea - despre povara de a nu putea fi noi înşine, despre neacceptarea de sine, despre stima de sine scăzută și depozitarea imaginilor negative! Camelia nu ne oferă soluții, însă ne da posibilitatea să ne analizăm sufletele așa cum nu am mai făcut-o până acum. Remarcabilă, nu m-am putut desprinde de ea până la final! Mulțumesc, Camelia!

O bijuterie a literaturii romane contemporane, Mastile fricii m-a impresionat pana la lacrimi, desi stiam cat de profund si frumos scrie autoarea. Ma asteptam la un roman cu impact emotional puternic, dar m-a lasat fara cuvinte. M-am simtit atat de neputincioasa si i-am urmarit povestea Emei plina de tristetea ca exista astfel de familii, ca romanul acesta intruchipeaza o realitate atat de trista din multe case romanesti, si cu teama ca nici acum, la atatia ani de la comunism, nu am scapat de conceptiile invechite si de mentalitatea bolnavicioasa.

”Mi-e frică de când mă știu. Mi-e frică de tot și de toate și mi-e frică să recunosc asta în gura mare. Dacă aș face-o, ar însemna că e adevărat. Și ar mai însemna că ea a învins.” sunt doar un țurțure alcătuit din lacrimile înghețate pe obrajii mei. 5 stele e puțin, mult prea puțin.

Un roman psihologic hipnotizant, o carte plină de cuvinte ce-nfioară, cuvinte ce cântăresc plumb şi au gust de fiere, cuvinte ce mângâie, cuvinte ce dor şi scot lacrimi de groază, de milă, de neputință. O lectură de-o intensitate sufocantă, ce-ți taie din inimă cu precizia unui medic chirurg profesionist, o carte plină de-un sadism melodic ce-nfioară carnea pe tine.

O carte care m-a ținut cu sufletul la gură. Însă Ema mi-a tocat toți nervii cu egoismul și fricile ei. Cred că cel mai tare m-a enervat faptul că nu a încercat niciodată să se vindece cu adevărat. 😅

Una dintre cele mai bune cărți citite vreodată ! Mulțumesc din suflet, Camelia Cavadia! 💖💖❤️

Frica e o parte intrinsecă a existenței noastre. O simțim frecvent ca pe o manifestare a instinctului de supraviețuire. Și când devenim părinți, frica enormă de a pierde bucuria asta imensă, ce ne-a pălit în moalele capului odată cu nașterea copiilor, frica asta nu te mai lasă niciodată. În cartea Cameliei Cavadia însă, nu mai este vorba despre o frică de a pierde viața ,ci despre cea total opusă- frica de a trăi.

Una dintre cele mai bune cărți românești despre un subiect greu de atins si superficial tratat în literatură din punctul meu de vedere.

Să citesc această carte a fost o adevărată provocare pentru mine. Nu prea obișnuiesc să citesc cărți ale autorilor romani (și rău fac) dar mă bucur că am ajuns să o citesc tocmai pe aceasta. Povestea tristă a celor 3 frați, victime ale abuzurilor unui tată alcoolic, m-a emotionat. O carte profundă care îți dă de gândit, în unele puncte am înțeles-o pe Ema, am și eu întrebări legate de viața mea, dacă o să ajung să fac bine ceea ce fac, dacă sunt o mamă bună pentru copiii mei, dacă voi reuși să îi educ așa cum trebuie; pentru mine această carte este o lecție de viață. Traumele din copilărie au impact în viitor, duc spre neîncredere , neacceptare. Frica este cel mai urât sentiment care pune stăpânire pe sufletele oamenilor, așa ajungem să nu mai fim noi înșine, pierdem încrederea și uităm să ne bucurăm de viață.

Frica este cel mai răspândit și mai cameleonic sentiment. Este puternic și acaparator. Odată ce își îngroapă rădăcinile va fi tot mai greu de eliminat.

Trista și extrem de dureroasa... Pfff, genul asta de carte te lovește cum nu te aștepți și te ancorează bine in realitatea prezentului. O carte care te șochează și îți deschide ochii la prezent. O recomand cu caldura !

Mi-a plăcut mult, o carte tristă și de multe ori cutremurătoare, o situație de viață foarte posibilă care te pune pe ganduri despre trecutul care uneori nu iartă nimic...Realizezi că în curgerea vieții de zi cu zi, candva și tu ai simțit, poate, o frică rece în suflet, și tu ai cunoscut gustul amar al dezamăgirii, și pentru tine viața s-a complicat deși gândul și sufletul ți-au fost luminoase. Ai crezut că poți fi mereu puternic sau poate ai vrut să arăți asta și inima ți s-a rupt în două cu sentimentul acut că ai pierdut controlul. Viața îți dă lecții bune dar uneori tare mai ești tentat să fii un școlar neascultător și orb în a vedea dramul de fericire ce ți-l oferă chiar și cea mai banală existență.