Căutând într-o parte şi în alta, cu barba albă până la genunchi, ridicându-şi pleoapele ochilor cu mâinile şi abia umblând, nu găsi decât un tron odorogit; îl deschise, dară în el nimic nu găsi; ridică capacul chichiţei, şi un glas slăbănogit îi zise: – Bine ai venit, că de mai întârziai, şi eu mă prăpădeam. (TINEREȚE FĂRĂ BĂTRÂNEȚE ȘI VIAȚĂ FĂRĂ DE MOARTE) Basm al unei îndoielnice inițieri și, în același timp, replică sui generis la anamnesis-ul platonician, Tinerețe fără bătrânețe și viață fără de moarte nu încetează să provoace meditația despre destinul ființei omenești la meridianul românesc și sud-est european. Iar faptul că textul transmis de Petre Ispirescu și-a găsit locul de drept în cultura de ieri și de astăzi argumentează, o dată în plus, necesitatea acestei ediții cu adnotările, comentariile și traducerile cu parfum post-medieval, la care se adaugă o selecție din textele critice și eseistice care au acompaniat, până în prezent, cele peste treizeci de ediții ale acestei istorisiri, singulară în spațiul culturii populare autohtone. (MIRCEA MUTHU)