Usa secreta. De ce sunt cartile pentru copii un lucru foarte serios

Cărțile pentru copii sunt citite de o mulțime de oameni, sunt foarte iubite și din ce în ce mai prezente în librării. Dar mai niciodată nu primesc cu adevărat atenție, cel puțin nu din partea adulților. Cei mari au în schimb o putere foarte mare asupra a tot ceea ce îi privește pe copii: cărților dedicate acestora sunt scrise, publicate și cumpărate de adulți și adesea tot ei sunt și cei care le citesc cu voce tare. De aceea, cărțile pentru copii merită o discuție serioasă și onestă.

Ușa secretă este prima carte adresată adulților a lui Mac Barnett, unul dintre cei mai importanți autori americani pentru copii și adolescenți: un eseu pasionant – foarte serios și, în același timp, plin de umor – despre importanța de a scrie cărți bune pentru copiii de azi și despre demnitatea unei literaturi adesea tratate cu condescendență.

„Atunci când celebrăm literatura pentru copii trebuie să evi­tăm capcana utilitarismului. Toate acele pretenții ca literatura să îmbunătățească purtarea copiilor, să le accelereze dezvoltarea emoțională ori să le mărească notele la clasă sfârșesc inevitabil prin a limita aria de cuprindere a literaturii pentru copii. Arta nu are nevoie să fie «utilă». Suporterii literaturii pentru copii ar trebui totodată să evite să facă apeluri luminoase către viitor: noi creăm cititori pentru o viață întreagă, modelăm liderii de mâine, plămădim cetățenii model. Da, OK, sigur, copiii sunt viitorul: peste douăzeci de ani, în lume, adulții care acum sunt copii vor fi mai numeroși decât cei care sunt adulți acum. Există însă un lucru și mai important pentru cei care scriu pentru ei: copiii sunt prezentul. Ei sunt ființe umane chiar acum, sunt oameni cu speranțele și temerile lor, care au vieți interioare bogate și care trăiesc bucurii și tragedii. Iar ei merită povești distractive și forme de artă pline de sens.” Mac Barnett

„Autobiografie. Bildungsroman. Künstlerroman. Micro-istorie a literaturii pentru copii. Analiză de text. Pedagogie. Toate acestea există în Ușa secretă. Însă ele sunt doar liniile sau generatoarele care definesc un plan geometric, așa cum nervurile definesc o frunză, așa cum spițele metalice generează cupola umbrelei sau — iată o comparație și mai bună — așa cum bețele și crengile peste care copiii aștern o pătură formează un cort. În cartea lui Mac Barnett, coronamentul este cel al teoriei literare. Dar, aceasta fiind cartea unui creator de ficțiune pentru copii, tonul și limbajul ei nu vor fi cele ale unui teoretician «serios». Cartea lui Barnett nu are ambiția de a excava istoria și de a redefini fenomenologia unui gen. El nu schimbă capa versatilă de creator cu mantia severă de critic, nu-și modulează vocea în metadiscurs, nici nu se preface într-un ventriloc vorbind în jargoneză, ci scrie o carte vie, care crește organic din experiența creatorului de carte pentru copii și în care face observații proaspete și pătrunzătoare despre literatura pentru copii și despre capcanele didacticismului în artă.” Adrian Oțoiu