Domnul Spencer

În ansamblu, este o poveste destul de plăcută, dar cu câteva lipsuri care m-au împiedicat să o consider o capodoperă.

În general, o carte plăcută, dar nu foarte memorabilă. Perfectă pentru o lectură de weekend

Spencer este un personaj clasic de „bad boy” care devine mai mult decât pare, iar Charlotte este destul de simpatică în rolul de „fată inocentă” care-l ademenește. Cu toate acestea, am avut impresia că multe dintre evenimentele din carte sunt un pic previzibile

Dialogurile sunt adesea amuzante și dinamică dintre cei doi e captivantă, dar uneori mi-a lipsit un pic mai multă profunzime în ceea ce privește evoluția relației lor.

Mi-a plăcut foarte mult modul în care autorul a ales să pună accent pe dialoguri și pe momentele amuzante care scot în evidență chimia dintre ei. Cu toate acestea, finalul mi s-a părut puțin previzibil, iar anumite momente ale relației lor mi-ar fi plăcut să fie mai adâncite. Totuși, pentru o poveste romantică plină de farmec și cu un strop de nebunie, este o alegere perfectă!

Mi-a plăcut mult umorul din carte și acele momente de tandrețe care se strecoară subtil printre glumele sarcastice. Totuși, pe alocuri, am simțit că povestea ar fi beneficiat de mai multă profunzime în ceea ce privește conflictele interioare ale personajelor. Este o lectură care se citește rapid și care te face să te îndrăgostești de Spencer.

Mi s-a părut că acțiunea a cam încetinit pe alocuri. Totuși, acest roman este plin de momente dulci-amare, iar evoluția celor două personaje principale mi-a oferit satisfacție, chiar dacă aș fi preferat o mai mare concentrație pe conflictul lor intern.

„Domnul Spencer” mi-a oferit tot ce am căutat într-un roman romantic: râs, tensiune și o poveste de dragoste de neuitat. Spencer este un personaj complex, cu defectele și vulnerabilitățile lui, iar modul în care autorul îi adâncește caracterul m-a captivat

Spencer este tipul acela de bărbat „bad boy” cu o carismă imposibil de rezistat, dar cu o adâncire emoțională neașteptată. M-a făcut să râd de multe ori, mai ales cu acea listă de 30 de motive care mi s-a părut hilară.

Charlote a crescut protejata de frați. Dupa ce si-a pierdut mama intr-un accident ea se simțea singura, Lara si Beth fiind cele mai bune prietene ale ei. Crescuta si educata în puf, simte pe umeri povara bogăției familiei. Spencer este bărbatul cu un portofoliu impresionant de cuceriri, care o privește pe Charlote ca o provocare. Si i se pune pata lui pe ea, apoi afla ca e virgina, ea crede ca el se sperie, pe moment se ignoră fizic, dar sunt mereu în gândurile celuilalt. Lui Beth ii vine o idee nebuna, ea si Charlote pun la cale un plan ca Charlote sa aibă libertatea la care visează. Arhitect de meserie, afemeiat notoriu, Spencer este obișnuit ca orice femeie sa ii cada la picioare. Apoi urmează o întâlnire, Charlote îl minte si el crede ca are o relație cu garda ei de corp. Își dau pana la urma o șansă, iese la suprafata relatia lui Spencer cu...William îl acuza ca a fost cu soția lui, Spencer se scuza ca nu știa ca e căsătorită, o adevărată drama. Spencer suferă ca e părăsit, Charlote suferă pt ea și pentru fratele ei, e urat ca el a avut o relație cu cumnata ei. Mult sex, bineînțeles ca se impaca, dar parca a fost prea grăbită împăcarea, ca și cum toată cartea a fost o lălăială și trebuia sa ii împace ca să se termine cartea. Nici epilogul nu a fost pe gustul meu! Povestea lui Spencer a fost frumușică. Nu m-a dat pe spate Charlote, la el se vedea o evoluție și o maturizare. Ea fiind de vița nobila putea sa fie mai matura, mai sigura pe ea, mai hotărâtă, ii era prea frica de tatăl și frații ei deși nu mai era o puștoaică.