Sbor peste ape

Talent real, sensibilitate artistica dintre cele mai autentice, Ion Moldoveanu e o pierdere simtita pentru inflorirea literara ardeleneasca de azi. (Ion Agarbiceanu) Regretat sincer de colegii de generatie, comentat cu afectiva pretuire de critici si istorici literari din generatia interbelica si actuala care au relevat virtutile artistice ale creatiei sale, Ion Moldoveanu, mai ales prin cateva poezii antologice, ramane un nume reprezentativ in poezia ardeleana interbelica si un poet autentic in lirica romaneasca. (Ion Buzasi) Ion Moldoveanu s-a nascut la Lechinta, in judetul Bistrita-Nasaud. A murit la varsta de 26 de ani la Cluj. Gratie unor prieteni devotati de la revista Symposion, lasa posteritatii o remarcabila carte de poezie intitulata „Sbor peste ape”, „un volum plin de presentimentul sfarsitului”, dupa cum scrie Ion Breazu in Literatura Transilvaniei. Poezia lui Ion Moldoveanu s-a bucurat de aprecieri critice favorabile, elogioase. Au scris deopotriva despre autor si poezie, de-a lungul anilor (e adevarat, sporadic), poeti, eseisti, prozatori, critici si istorici literari importanti. Amintesc, selectiv, cativa: Radu Stanca, Ion Agarbiceanu, Perpessicius, Mihai Beniuc, Al. Piru, V. Fanache, Florin Manolescu, Victor Papilian, Lucian Valea, Nae Antonescu, George Sbarcea, Ion Apostol Popescu, Ion Buzasi, George Popa. E de notat si faptul ca, in anul mortii poetului, marele istoric Nicolae Iorga a publicat in revista sa Cuget clar poezia „Pamanteana trecere”. Din pacate, in momentul de fata, poetul este, pur si simplu, uitat. Singurul istoric literar care si-a adus aminte de el a fost Nicolae Scurtu, care n-a ezitat sa-l numeasca, in 2013, in Romania literara, „unul dintre poetii insemnati ai Transilvaniei”. Incercam, prin aceasta antologie, sa recuperam nu numai poezia, dar si cateva dintre textele critice/evocatoare despre Ion Moldoveanu; sa-l redam spatiului natal si sa atragem atentia istoricilor literari, si nu numai lor, ca literatura Transilvaniei, de dinainte si de dupa Marea Unire, este o mina de aur care trebuie urgent, mai ales in acest An Centenar, redeschisa, redescoperita. Avem in fata, cum ar zice Mircea Zaciu: „Ca o imensa scena, Transilvania...” (Ioan Pintea)