Romanul adolescentului miop

Romanul adolescentului miop poate fi socotit drept fila de început a cronicii vieții, operei și sistemului de gândire ale lui Mircea Eliade, cea dintâi înregistrare în scris, transfigurată prin literaturizare, a construirii de sine fără de care nici o personalitate nu rămâne în conștiința lumii și nici un creator nu e cu adevărat mare. Contradicțiile, frământările și incertitudinile de tot felul nu sunt niciodată mai puternice decât în adolescență. Să le învingi, să faci din ele trepte ale cunoașterii și autocunoașterii – iată o dovadă de eroism autentic, de triumf al voinței, prevestind omul excepțional de mai târziu.

Gaudeamus reprezintă continuarea Romanului adolescentului miop. Scris în anii studiilor universitare ale lui Eliade, romanul are ca protagoniști studenți ai generației interbelice, tineri care își descoperă personalitatea și încearcă să-și creeze propriile criterii de raportare la realitate și propriile valori, proces din care nu lipsesc frământarea și paradoxul specifice nu numai tinereții, ca vârstă, ci și unui anume context istoric.

„Nonconformistul chilug de la «Spiru Haret» nu credea că cel mai interesant lucru din adolescenţă e dragostea. De aceea, romanul său va fi unul cerebral, dar nu psihologic, nu «falsificat de analize». Lipsa succeselor şcolare şi mondene devine o treaptă către o altfel de împlinire. Ţelul pe care şi-l stabileşte adolescentul miop nu este să ajungă ca alţii, ci să ajungă la sine însuşi. În loc să fie imitarea modelelor străine, atingerea unor idealuri stabilite de cei din jur, adolescenţa este perioada esenţială a descoperirii de sine. Dar nu numai descoperire, ci şi o veritabilă construire a personalităţii.“ Liviu Bordaș