„Jurnalul portughez este «adevărata operă» magistrală a lui Eliade în Portugalia… Teama de eșec, ca și inversul ei, criza de egolatrie, sugerează tocmai un chin de (re)naștere din moarte, anticipând parcă mereu viitoare expresii filozofice ale acestei relații dintre viață și moarte.

Privită în ansamblu, dar centrată pe ultimii ei ani, «perioada portugheză» din viața lui Mircea Eliade a însemnat o dramatică încleștare nu numai cu românitatea din sine însuși, ci și cu trecutul, în multe alte privințe, cel din India, ca și cel din România, ori cu prezentul din Portugalia, cu sentimentul că le va părăsi pe toate în curând.“ — SORIN ALEXANDRESCU

„Ceea ce m-a impresionat în mod deosebit la relectura Jurnalului portughez a fost adâncimea crizei de identitate și energia care se degajă din acest text foarte viu, cu aritmii, palpitații și respirația adeseori întretăiată. E mărturia unei vitalități extraordinare, care se manifestă și în momentele de disperare sau dezorientare, și în cele de autoadmirație extatică.“ — MATEI CĂLINESCU