Ce mi-a plăcut cel mai mult a fost felul în care Mălăele a folosit povestea pentru a explora legătura strânsă dintre oameni și pământ, dintre trecut și prezent. Cartea mi-a oferit o introspecție neașteptată asupra modului în care tradițiile și superstițiile pot modela identitatea unei comunități.

Mi-a plăcut mult această luptă între sacru și profan, între vechi și nou, și o recomand pentru că m-a făcut să mă gândesc la felul în care propriile mele rădăcini culturale sunt afectate de prezent.

Cartea m-a prins prin această combinație de mister și realism, oferindu-mi o lectură care m-a făcut să reflectez la fragilitatea tradițiilor în fața schimbărilor istorice inevitabile.

Ceea ce mi-a plăcut cel mai mult la „Tehomir” a fost talentul lui Mălăele de a crea o lume vibrantă, aproape mitică, care trece prin suferințe istorice devastatoare.

M-a pus față în față cu temele profunde ale pierderii, transformării și supraviețuirii în fața schimbărilor inevitabile ale vieții. Recomand, mi-a plăcut foarte mult!

Mi-a plăcut modul în care autorul explorează contrastul dintre magia lumii vechi și realitatea dură a anilor '50. Este o carte pe care o recomand pentru că mi-a oferit o evadare intelectuală și emoțională, o experiență de lectură cu totul aparte.

Recomand această carte celor care doresc o poveste profundă, dar care are și un farmec aparte, unde fiecare detaliu ascunde un simbol și fiecare personaj trăiește într-o lume între vis și realitate.

„Tehomir” a fost pentru mine o călătorie într-o lume fascinantă, în care am descoperit frumusețea și tristețea unei lumi pe cale de dispariție. Mi-a plăcut enorm felul în care Horațiu Mălăele a reușit să creeze o atmosferă magică, dar în același timp plină de tensiune, prevestind nenorocirile ce urmau să vină.

Mi-a plăcut foarte mult cum cartea reușește să te transporte într-un univers arhaic, dar în același timp plin de viață și sensuri ascunse. O recomand pentru că mi-a oferit o evadare literară, acoperindu-mi nevoia de poveste și mister, dar și pentru că m-a făcut să reflectez asupra impactului istoriei asupra comunităților mici, izolate.

Mălăele reușește să îmbine atât de frumos realitatea și fantasticul, încât am fost complet absorbit în povestea satului Tehomir.

O minune de poveste, asa de frumos scrisa si asa de aproape adevarata pina la ultimile pagini, am ris si am plins, am trait cu ochii deschisi fiecare amintire a tinarului/batrinului Caius. Horatiu Malaele, nu numai un minunat actor, caricaturist, dar si un scriitor talentat, sanatate multa si sa ne mai bucure cu multe alte povesti.

Personajul principal, Titu, te face să reflectezi asupra trecerii timpului și a regretelor care se adună de-a lungul unei vieți. E o carte pe care o recomand pentru sensibilitatea ei și pentru felul în care te face să te pierzi în amintiri și gânduri

Este o carte care îți dă de gândit. Mi-a placut foarte mult, iar prețul este foarte bun

Parisul anilor '30 prinde viață în paginile cărții, iar întâlnirile cu figuri celebre precum Hemingway sau Dalí aduc o savoare aparte lecturii. Titu, protagonistul, m-a fascinat prin felul său de a se pierde între amintiri și vise, între realitate și halucinație

Mălăele scrie cu o tandrețe aparte despre nostalgia unei vieți netrăite pe deplin. Este o carte pe care o recomand celor care apreciază scriitura elegantă, plină de melancolie, și explorările profunde ale condiției umane.

Ce mi-a plăcut enorm la această carte este felul în care Horațiu Mălăele reușește să creeze personaje memorabile și să contureze un tablou viu al Parisului boem.

Recomand această carte celor care iubesc literatura cu o puternică încărcătură emoțională și celor care doresc să se lase purtați într-o lume pierdută, plină de nostalgie și artă.

Mi-au plăcut foarte mult detaliile istorice și artistice, întâlnirea cu personalități precum Hemingway sau Picasso aducând un farmec aparte poveștii.

Este o călătorie poetică și melancolică prin Parisul interbelic, dar și prin amintirile unui om la sfârșitul vieții sale

Lectura este una destul de greuță, însă fiind o operă scrisă de Mălăele, nu ai cum să nu te aștepți. Poveste capătă sens pe parcurs . Parisul anilor '30 , văzut prin ochii protagonistului, este fascinant .

Recomand celor care sunt deschiși să exploreze temele complexe despre existența umană.

Povestea are acel element neașteptat care te ține în priză. Horațiu Mălăele îmbină atât de frumos realitatea cu fantasticul, încât te face să uiți de limitele dintre cele două lumi.

Mi-a plăcut faptul că povestirile nu oferă răspunsuri clare, ci te lasă să reflectezi și să cauți propriile tale înțelesuri. O recomand cu tot sufletul!

Stilul lui este simplu, dar profund, și te face să te gândești la lucruri pe care, poate, nu le-ai observat din prima. E o lectură care îți provoacă imaginația și te face să vezi lumea cu alți ochitilul lui este simplu, dar profund, și te face să te gândești la lucruri pe care, poate, nu le-ai observat din prima. E o lectură care îți provoacă imaginația și te face să vezi lumea cu alți ochi

Fiecare frază are o adâncime aparte. E genul de lectură care îți rămâne în minte mult timp după ce ai închis-o

Strong and profound short stories, apparently unfinished that somehow seems to finish in your mind days after reading it. Amazing how Horatiu in his unique and different way captures your mind complicating your thoughts.

Recomand foarte călduros volumul!

Volumul cuprinde trei povestiri, cam de același nivel narativo-stilistic (foarte, foarte bun). Una dintre povestiri are cam 40 de pagini (format foarte mic), celelalte două sunt, practic, mici crochiuri, de câteva pagini fiecare (sub 10). Am încercat (și reușit, în bună parte, pe alocuri) să mi-l închipui pe naratorul Horațiu Mălăiele citindu-mi aceste nuvele. Fiecărui român (aproape) i se naște numaidecât, în minte, o imagine a lui Horatiu Mălăiele, atunci când îl aude (sau citește, aș îndrăzni să spun). Toate aceste imagini sunt total diferite între ele, având însă toate o rădăcină comună, în imaginar, dincolo de crusta realului palpabil. Horațiu Mălăele scrie ca un super-meseriaș al scrisului (are un fel de ars poetica ce ar putea fi deconstruită, citind doar câteva zeci de pagini din toată opera lui), iar detaliile prezente, de o mare finețe, folosite în închegarea și consolidarea rapidă a personajelor, arată în ce fel sunt extrem de ascuțite simțurile oamenilor scenei. Aceștia (iar Horațiu Mălăele e unom de scenă fantastic) au puterea și abilitățile necesare pentru a deconstui, non-distructiv, în principal, emoții din script uri , pe care apoi le re- construiesc de o manieră foarte profesionistă, încât să nu se mai vadă nicio urmă a vreunei cusături. Micile proze ale lui Horațiu Mălăele sunt superbe - suprb scrise și, mai ales, extrem de umane (pe mine această parte din urmă m-a umplut de emoție, în destule rânduri).

Încă o dovadă a faptului că esențele tari stau în sticluțe mici. O carte cu alura unei bijuterii!

O lectură ușor de parcurs, care te invită inocentă la dans, iar apoi te învăluie și te transpune în inima acțiunii. O carte pe care am citit-o pe nerăsuflate, deși doar voiam să văd “despre ce e vorba”, cu povești în aparență ciudate, care ascund câte un tâlc în drama fiecărui personaj.

Poezii si vorbe n vant

Scrie grozav, deseneaza grozav, joaca genial , totul la superlativ!

Poezii si vorbe n vant!

Horatiu Malaiele este un geniu in tot ce face, scrie grozav,

Ușor dezamăgită de această carte. Mă așteptam totuși la ceva poezii frumoase, nu doar vorbe-n vânt. Cuvinte aruncate pe pagină, fără substanță. Fără... nimic concret de zis, dar un marketing foarte bun.

Cartea este plina de umor, dar și de realitate. O recomand cu drag.

Cartea conține poezii și vorbe în vânt însoțite de câte o caricatură. Am citit-o foarte foarte repede. Totuși, mă așteptam la ceva mai mult din partea domnului Mălăele!

Unele poezii foarte reusite și au transmis exact miezul cel mai important.

no words needed 4/5☆

Unele poezii foarte reusite și au transmis exact miezul cel mai important.

O carte-album pe care am citit-o în câteva minute, poeziile și „vorbele-n vânt” alternând cu lucrările de artă plastică ale marelui actor. Sunt poezioare și vorbe de duh uneori romantice, alteori haioase, dar întotdeauna cu un mic schepsis, ceea ce le dă și o oarecare dimensiune sapiențială.

A fost o cărticica tare buna, am simțit-o ca o gura de aer. Am ales câteva “vorbe” care mi s-au parut de actualitate și cu impact: • “ Poți fi din când in când și prost. Condamnabile sunt abuzul și continuitatea. ” •” Unii muncesc și altii fura! Nu-i corect! Propun sa facem treaba asta prin rotație. ” •” Nu va urcați prea sus, sa nu cadeți! Cobor eu! “ •” Pesimistul este un optimist care gandeste. “ •” In politica, cine face economie de prostie este înlocuit. “ •” La noi, pe un om de cultura nu-l arați cu degetul, ci îl scuipi. “ •” După ce prostia se instală confortabil in teritoriu, urma o perioada reconfortantă de fericita adaptare. “

Vorbe-n vânt într-adevăr. Nu prea am înțeles nimic din poezii, cam superficiale, am rămas cu impresia că a ales niște cuvinte care să rimeze sau care sunau inteligent sau profund împreună, dar nu transmit nimic prea util sau nu mi-au transmis mie. Nu știu prea multe despre Horațiu Mălăele, să fiu sinceră, am ales să citesc cărticica asta, pentru că mi-a atras atenția coperta

Vorbe-n vânt într-adevăr. Nu prea am înțeles nimic din poezii, cam superficiale, am rămas cu impresia că a ales niște cuvinte care să rimeze sau care sunau inteligent sau profund împreună, dar nu transmit nimic prea util sau nu mi-au transmis mie. Nu știu prea multe despre Horațiu Mălăele, să fiu sinceră, am ales să citesc cărticica asta, pentru că mi-a atras atenția coperta

Pe unele le înțelegi, pe altele nu. Unele îți dau de gândit, altele îți pun un zambet tâmp pe față! Deliciu!

Sunt chiriasul propriului trecut, Acolo unde doru-i absolut, Sunt chiriasul anilor ce-ncep sa doarã, Stapânul lui Acum si-Odinioarã.

Pesimistul este un optimist Care a început să gândească Mai mult vorbe-n vânt decât poezii, but still a good read.

Pur și simplu extraordinara