Pachet (In)discretii garantate

Controverse

Trebuie să recunosc, dacă nu aș fi cumpărat toate volumele deodată, probabil că nu aș fi ajuns până la capăt. Primele două mi s-au părut destul de slăbuțe și aveau mult prea multe monologuri interioare de-ale lui Anays, care, sincer, devin plictisitoare la un moment dat. Volumul 3 este, de departe, cel mai bun dintre toate! . Cartea are multe controverse și te prinde cu adevărat, ținându-te cu sufletul la gură. Singurul dezavantaj major? Sfârșitul poveștii a rămas cam în aer. Sper din suflet să apară și Volumul 4, altfel deznodământul este destul de frustrant.

Este o lectură captivantă, care te prinde și nu te lasă până nu ajungi la ultima pagină, iar la final te face să te întrebi dacă iubirea perfectă chiar există.

Mi-a plăcut că povestea nu se limitează la o simplă aventură erotică...este mult mai profundă, o explorare a sinelui și a relațiilor complicate.. Iar toate volumele se citesc foarte ușor

În Confesiunile unei fete rele, volumul 3, am găsit o Anays mai matură, dar la fel de vulnerabilă. Autoarea reușește să surprindă acea tensiune dintre dorința de a iubi și teama de a te pierde în dragoste. Fiecare pagină mi-a adus aminte de luptele mele interioare, de momentele în care m-am întrebat dacă să las garda jos sau să mă protejez de durere.

De ne descris ❤️

Sunt bestiale toate 3 🙈 am ramas soc când sa terminat al 3lea eram wtf atat,gata sa terminat nuuu nuuu cred 🤣 deci sincer aștept volumul 4

Mi-au plăcut ambele volume, este plină de viață și mă regăsesc. Pur și simplu mi-au dat lacrimile când anays sa întâlint prima dată cu N în volumul 2. Pur si simplu am avut ce învăța din aceste cărți. ❤️❤️❤️

recomand

Mi-ar plăcea să mai urmeze și volumul 4... Oare ce se mai poate întâmpla cu Anays, Eva și...el?

Sincer, mă așteptam la cu totul alt final. Oare va mai exista o continuare?

Anays este un personaj care evoluează, care învață și se transformă pe parcursul cărților, astfel că nu te poți plictisi. În plus, finalul este cu totul neașteptat, nu credeți?

O carte diferită față de începutul seriei, în care am găsit un personaj mai ancorat în lumea mea - una din care nu lipsesc sentimente și relații, cu toate lucrurile cu care vin ele la pachet. Despărțiri, dezamăgire, trădări. Am văzut mai puțin Anays, al cărei comportament reușește să mă intrige chiar și la finalul celui de-al treilea volum. Recunosc că e o performanță să nu te poți obișnui cu acest stil, să fie de efect. Cu siguranță face o poveste interesantă și la fel și o carte.

Dilogia ‘’Discreție garantată’’ mi-a atras atenția încă de când a apărut, cu toate că nu știam nimic despre subiectul său. Înainte de a lectura cărțile îmi făcusem un mic scenariu legat de povestea din spatele celor 300 de pagini: pratagonistul este sedus de o escorta, iar astfel ia naștere o iubire interzisă, dar care să mă emoționeze în mod profund. Ei bine, mare mi-a fost mirarea să observ care este de fapt adevăratul fir narativ al operei. Deși autorul a prezentat un subiect controversat, pot spune că au fost două romane din care am învățat multe și m-am gândit serios la modul în care noi, oamenii, îi judecam pe cei din jur fără să le cunoaștem povestea de viață.

Toate judecățile oamenilor ne afectează mai mult decât admitem, fiecare fiind conștient de defectele sale. Carte mi-a prezentat părțile urâte din Amelia pe care, cu siguranță le avem cu toți. Mi-aș fi dorit să am câteva capitole și din perspectiva acesteia. Finalul mi-a rănit inima, sperând că volumul 3 este în curs de publicare. Povestea Amaliei am citit-o în patru zile, iar toate emoțiile care m-au încercat au fost bizare, dar și reale. Am continuat cartea intrigată de un subiect încă tabu la noi, deși întâlnit. Mi-a plăcut tare mult, iar toate momentele le voi păstra în suflet cu drag.

Lipseste ceva

Am citit Confesiunile unei fete rele și am păreri împărțite.Aș zice că a doua parte a cărții e mult mai compactă și mai bună. Întâmplările se leagă mai bine, iar acțiunea e mai coerentă, cu acele întâlniri succesive ale lui Anays cu diverși bărbați, atât din trecut, cât și din viitor. Totuși, simt că subiectul se pierde adesea. Rămâne în continuare un monolog interior destul de lung despre nevoile femeilor și defectele bărbaților, ceea ce mi s-a părut cam mult detaliat. Personajul principal, Anays, schimbă bărbații 'pe bandă rulantă' și, deși la început pare că e perfect mulțumită cu acest stil de viață, începe, ușor-ușor, să își dorească ceva stabil. Legat de partea 'erotică', am fost dezamăgit/ă. Ca roman erotic, este aproape nul. Scenele de sex nu sunt deloc detaliate, iar limbajul obscen lipsește cu desăvârșire. Primești doar un mic fior în timpul acelor întâlniri, dar nimic mai mult. Mă așteptam la ceva mai intens.

O parte din mine a rezonat cu dorința ei de a-și găsi propria identitate și de a găsi un echilibru între independență și nevoia de iubire. O poveste care te face să reflectezi la relațiile tale și la propriile dorințe ascunse.

acă în primul volum o cunoșteam ca fiind o fată rebelă, aici, am văzut o parte vulnerabilă, o fată care încearcă să se împace cu trecutul și cu dorințele ei. Este o lectură intensă

Volumul 2 din Confesiunile unei fete rele m-a surprins plăcut prin maturitatea pe care o aduce în povestea lui Anays. Recomand

Mi-a plăcut că autoarea nu simplifică niciun sentiment, lăsându-ne să vedem complexitatea trăirilor ei. Pe mine m-a făcut să îmi pun întrebări despre propriile relații și limitele pe care mi le impun.

Deși rebelă și cu o atitudine „fără compromisuri,” m-a surprins cât de profund pot fi explorate emoțiile în contextul unor relații aparent superficiale. Cartea te poartă printr-un roller-coaster emoțional, între dorință și durere, între iubire și pierdere.

recomand

Pe bune, Anays chiar face pasul ăsta? Când o carte are întorsături de situație la care nu te aștepți, cu siguranță este o carte bună!

Recomand! Din punct de vedere stilistic, dincolo de povestea în sine, cartea este o mică bijuterie.

Deja lucrurile se schimbă față de primul volum și intrăm într-o poveste mult mai coerentă și atractivă. E greu să lași cartea din mână odată ce guști stilul autoarei!

Eram reticent față de vol. 2. Mă întrebam dacă o să existe elementul de noutate care mi se părea logic să existe din moment ce e altă carte, sau va fi doar o prelungire de X pagini a primului volum. Cel mai mult mi-au plăcut paragrafele dinspre final în care sunt descriși acești bărbați buni. Au o aură de maturitate emoțională pe care o tot așteptam. Arată o perspectivă diferită de cea care impregnează primul volum și o bună parte din acesta, în care bărbații erau reduși cu sete la doar o literă. Atât de mare era înverșunarea. Măcar Eva avea un prenume întreg :) La fel cum mi-a plăcut ambiția de la final în a realiza noua experiență și a păși pe noile orizonturi. Oare s-a păstrat această ambiție, aceast nou mod de a vedea lucrurile? Uite așa am ajuns curios să citesc și volumul 3, proaspăt apărut.

O carte care abordează un subiect care este sensibil pentru mulți, o boală de care mulți suferă și pe care unii o ignoră. Cartea e ok ,cu unele erori....Dar apendicele este pe partea dreaptă nu pe stânga cum este în carte.

M-a captivat printr-un stil original și provocator. Cartea reînvie o tematică destul de rar abordată în literatură – tranziția la vârsta adultă, cu toate dilemele și conflictele sale interioare.

Abordarea despre sănătatea mentală și modul în care evoluează relațiile în perioada de tranziție de la adolescență la vârsta adultă m-au impresionat profund. Este o lectură care provoacă la introspecție și care, chiar dacă uneori poate părea brutală, rămâne o experiență literară valoroasă.

Ce mi-a plăcut cel mai mult este contrastul între amuzament și tragedie – Remina Radu reușește să pună sub semnul întrebării realități dureroase, dar cu o doză de umor negru.

Este o carte care te face să gândești mai mult despre propria viață și despre relațiile cu cei din jur.

Ce mi-a plăcut în mod deosebit este stilul autoarei, care alternează între versuri și proză, reușind să creeze un ritm captivant. Deși umorul negru poate fi un pic șocant, el adaugă o adâncire unică romanului, iar abordarea subiectelor „taboo” mă face să apreciez curajul autoarei.

Dialogurile sunt interesante, uneori spumoase, alteori dureroase, iar acest mix de emoții m-a făcut să mă simt mai aproape de personaje. O carte neconvențională, dar care merită citită.

„Minute până la miezul nopții” este o lectură provocatoare, care m-a surprins prin combinația între umorul negru și momentele de adâncă reflecție. Remina Radu reușește să îmbine cu măiestrie versurile și proza, creând o atmosferă captivantă care ține cititorul atent până la ultima pagină.

Am rămas surprinsă de poveste, asta pentru că-n primul rând titlul mă dusese cu gândul la cu totul o altă poveste. A fost o lectură destul de ușoară(am citit o în cateva ore), care m-a ținut cu sufletul la gură. Finalul m-a lăsat puțin în aer, nu mă așteptam la evenimentele din ultimele pagini. Per total am adorat cartea, poate pentru că și eu sunt olteacă și na.

În "Minute până la miezul nopții’’ autoarea a abordat un subiect sensibil, mai exact depresia. Deși îmi place să citesc despre această stare, nu am putut să relaționez cu personajele din carte, iar acest fapt a îngreunat lecturarea operei. În cele 200 de pagini urmărim modul în care protagonista a fost afectată de relațiile cu cei din jur sau de evenimentele prin care a trecut. Trecutul și prezentul se îmbina într-un mod interesant, iar astfel putem observa care au fost întămplările ce au marcat-o pe aceasta încă din copilărie.

„Omule deschide ochii” după cum zice Feli a fost prima chestie care mi-a venit în cap după ce am terminat cartea. Povestea urmărește o depresivă. Un om ca fiecare care nu se regăsește în sine, un om care merită ajutor din partea tuturor și nu respingere. Cineva care nu își acceptă problemele și are nevoie să iasă mereu din pielea sa și propriul suflet.Nu este genul meu, dar nu pot spune că nu mi-a plăcut, este o carte îndreptată mai mult spre genul psihologic pentru a putea urmări toate suișurile sale și coborâșurile. Recomand tuturor celor care vor să afle mai multe despre această boală.

Nu recomanda

Cartea este o înșiruire alandala de povestiri scurte, fără o linie clară. Din păcate, ca literatură erotică, este dezamăgitoare: scenele de sex sunt extrem de rare și nu sunt deloc detaliate. Cititorul asistă, de fapt, la confesiunile unei fete despre bărbații întâlniți, volumul fiind mai mult o exprimare a frustrărilor feminine împotriva bărbaților.

Super

Mi-ar plăcea sa întâlnesc o asemenea femie ca personajul din carte

recomand

Am văzut că pe alte cititoare le-au încurcat inițialele... eu nici nu le-am luat în seamă, cred că asta era și mesajul... cel puțin în acest prim volum...

Mie mi-a plăcut, deși m-a scos din zona de confort.

Wow, cartea este alcătuită dintr-o serie de povestioare ce aduna, la un loc, experiențe de viață, mai mult sau mai puțin fără perdea, plus o serie de scrisori emoționante care, dacă nu ești de piatră, nu au cum să nu-ți atingă sufletul. Un mix cel puțin surprinzător...

Am citit-o în două reprize. Prima cam 20% din carte într-o după-amiază însorită, ascultând ceva muzică senzuală relaxantă în fundal. O luasem, în definitiv, ca literatură erotică. Nu mi s-a părut a fi așa, cel puțin în măsura în care era promovată ca aparținând genului. Vol. 1 al confesiunilor este despre relații, sentimente, strategii de seducție și interacțiunile dintre bărbați și femei mai mult decât despre sex.

O carte care conține parcă gândurile și recomandările din experiența de viață sinceră a unei prietene mai experimentate. Ne dezvăluie câteva detalii din relațiile ei și apoi reflecțiile pe marginea acestora. Personajul așa-numitei fete rele își trăiește viața din plin, recunoaște că stilul ei de viață nu e aprobat de toți din jur, este independentă și își îndeamnă și cititoarele să aleagă aceeași cale. În cele din urmă, observăm cum ea ne duce pe drumul unor relații sănătoase cu propria persoană și cu cei din jur. Atâta vreme cât nu suntem mulțumite nu putem nici să avem o relație sănătoasă cu ceilalți. O poveste despre curajul de a fi tu însăți

Neașteptat (pentru mine) ca o carte aparținând acestei nișe (erotică) să aibă valențe de dezvoltare personală. Practic, sub primul „strat” al întâmplărilor sunt lecții de viață, exemple, sfaturi, învățături. Cred că depinde de fiecare ce alege. E ușor să rămâi doar la părțile cu sex și apoi să te vaiți că vaaai, cartea asta este nerușinată...Este și nerușinată, dar mai este și în multe alte feluri pe care sper să le descoperiți și voi :)

Pare interesanta cartea, după titlu poate nu te atrage, dar dupa ce o citești o sa îți placa.

Superbă, nu judeca daca nu cunoști!

Mi-a plăcut curajul autoarei de a aborda un subiect atât de complex și controversat, păstrând în același timp un ton autentic și autoironic. Dialogurile sunt vii, iar gândurile personajului principal sunt atât de bine scrise încât m-am regăsit de multe ori în ele.

Personajul principal este bine conturat, însă celelalte personaje nu au fost suficient de dezvoltate pentru a oferi un context mai bogat

În timp ce stilul de scriere este captivant, povestea pare să se învârtă prea mult în jurul aceleiași idei, fără să evolueze cu adevărat.

Cartea are momente de profunzime care te fac să reflectezi asupra alegerilor și moralității, dar, în același timp, sunt și pasaje care par forțate sau prea dramatizate.

Am apreciat curajul autoarei de a vorbi despre subiecte tabu și de a face asta într-un mod atât de sincer. Totuși, unele pasaje mi s-au părut prea lungi și oarecum auto-justificative.

Dialogurile sunt excelente, iar gândurile personajului principal sunt extrem de bine scrise. Am rezonat cu ideea că fiecare acțiune are o motivație diferită, însă povestea mi s-a părut pe alocuri grăbită.

Mi-a plăcut onestitatea brută și modul în care autoarea explorează zona gri a relațiilor. Însă stilul poate părea uneori prea introspectiv, iar unele pasaje devin repetitive

Este o poveste care te face să te întrebi ce ai face în locul personajului principal și cât de subiectivă este moralitatea. Totuși, pe alocuri, mi s-a părut că autoarea insistă prea mult pe justificări și mai puțin pe dezvoltarea personajelor secundare.

Pff , foarte multe greșelii gramaticale Plus sare dintr-un subiect în altul fără a-l termina pe pimul

Joker cu împrumut

Hai sa ne prefacem și mâine, astăzi ne-am prefăcut destul! Joker-ul cu împrumut este de fapt cartea întinsă, într-o zi de azi, în jocul sorții, unui necunoscut - care îți devine ulterior atât de cunoscut încât îl confunzi cu tine, devine chiar parte din tine - este speranța pe care o oferi în iluzia vieții de a fi sau nu prins într-un carusel defect. Uneori este mâna întinsă, chiar dacă ți se cere sau nu asta și indiferent de forma pe care o îmbracă acest ajutor material sau spiritual sau de modul de rezolvare, cu gândul, cuvântul, rugaciunea sau cu fapta. Oricum ar sta timpul, drept sau strâmb, uneori sufletul e în genunchi, iar timpul nu îți dă niciodată rest, dar sufletul da, îți dă cu rest. Și ce de resturi trebuie să mai aduni apoi și să le lipești, ele iar se rup, tu iar le lipești și tot așa. Conștient fiind că nimeni altcineva nu va putea lipi aceste bucăți decât tu însuți. Că nu va mai fi la fel, e normal, dar cu cât ai mai multe petice, cu atât devii mai puternic și mai frumos, altfel ai rămâne sterp. Dar îți mai este necesar ceva ca să poți reîntregii intregul. Mâine, cealaltă mână, îți va restitui joker-ul, fără dobândă, făra să soliciti, fără nimic altceva. Un împrumut al vieții lipsit de contract și fără să fie purtător de dobândă. Cecul în alb e încrederea în mâna întinsă, mână care nu vine să certe, nu vine sub formă de palmă, ci vine să mângâie rănile sângerânde ale celuilalt. Este liantul, lipiciul de care ai nevoie ca tu sa lipești acele bucăți rupte, rătăcite. Un roman care trebuie citit printre rânduri și în care autoarea se confundă pe alocuri cu protagoniștii și de ce nu și cu cititorul. Cărțile sunt atât de bine amestecate încât că nu știi care este Asul de Treflă sau Dama de Pică sau dacă 7 de romb e chiar pierdut sau așa a dorit autoarea. 7, căutător de adevăr, perfecțiune și siguranță, motorul vieții, unirea spiritului cu materia, ce încărcătură și câte înțelesuri poate avea în jocul sorții! Trebuie să cunoști toate cărțile jocului ca să poți intra în trăirile personajelor. Dincolo de descrierile destul de amănunțite ale scenelor de dragoste și sex ale celor doi, care sunt un fel de sare și piper al romanului, pikanterii altfel spus, rămâne modul în care autoarea a știut sa împrumute Joker-ul condeiului. Când viața nu se întinde bine pe pâine, atunci ronțăi-o ca pe grisine! Merian P