Carrie Soto este aprigă, iar hotărârea ei de a câștiga cu orice preț nu a făcut-o populară. Dar, până la retragerea ei din activitatea sportivă, a fost cea mai bună jucătoare de tenis din lume. A doborât toate recordurile posibile și a câștigat douăzeci de titluri de Grand Slam. Dacă o întrebi pe Carrie, a învins pe drept de fiecare dată, căci nu s-a ferit de sacrificii pentru a deveni cea mai bună, avându-l drept antrenor pe tatăl ei, Javier. El însuși fost campion, Javier s-a ocupat de pregătirea temeinică a fiicei sale de când aceasta era o copilă.

La șase ani de la retragerea din activitate, Carrie se află în tribunele de la US Open, turneul din 1994, și privește cu uimire cum recordul îi este smuls de o jucătoare agresivă și uimitoare pe nume Nicki Chan.

La 37 de ani, ia așadar decizia surprinzătoare de a reveni pe teren, antrenată de tatăl ei, pentru un ultim sezon competițional, în încercarea de a-și recupera recordul. Chiar dacă jurnaliștii din presa sportivă spun că oricum nu au simpatizat-o niciodată pe Carrie, poreclită „Halebarda”. Chiar dacă nu se mai mișcă la fel de iute ca pe vremuri. Și chiar dacă înseamnă să-și calce pe mândrie și să se antreneze alături de Bowe Huntley, un bărbat în fața căruia, odinioară, a îndrăznit să își deschidă sufletul. La fel ca ea, Bowe are ceva de demonstrat înainte de a renunța la tenis pentru totdeauna.

În pofida tuturor posibilelor obstacole, Carrie Soto se întoarce pentru un ultim sezon epic. În acest roman captivant și de neuitat, Taylor Jenkins Reid își dezvăluie cea mai vulnerabilă și mai emoționantă poveste de până acum.