Teoria atasamentului in practica

Metodele de psihoterapie se înmulțesc pe zi ce trece. Care este cea mai utilă abordare? Cum devii un terapeut bun? Susan M. Johnson ne propune un răspuns, subliniind legăturile evidente dintre teoria atașamentului și modelul de intervenție umanist experențial, utilizând terapia centrată pe emoție (EFT), ca ghid pentru a urmări aceste legături. De asemenea, oferă o abordare integrativă asupra evaluării și o evidențiere a modului în care conținutul atașamentelor se traduce în intervenția efectivă din terapia individuală, de cuplu și de familie. Claritatea expunerii și numeroasele ilustrări clinice vor fi utile studenților, psihologilor și psihoterapeuților de orice orientare, care doresc să-și îmbunătățească modul de lucru în cabinet.

Susan M. Johnson este psiholog clinician, profesor de Psihologie clinică la Universitatea Ottawa (Canada) și profesor de Terapia familiei și cuplului la Alliant International University din San Diego. A scris numeroase articole și cărți pe tema aplicării teoriei atașamentului și a terapiei centrate pe emoții, metodă de intervenție bazată pe teoria atașamentului pe care a construit-o.

Procesul adaptării sănătoase — scopul ultim al terapiei —, bazat pe teoria atașamentului, ar putea fi descris după cum urmează: o senzație de conectare cu ceilalți stimulează echilibrul și reglarea emoției; acest echilibru potențează apoi explorarea și construirea unor universuri interioare coerente și adaptative, dar și a unor modele pozitive ale sinelui și ale celorlalți. Implicarea totală, deschisă și flexibilă cu sine însuși, cu celălalt și cu mediul devine atunci norma, iar receptivitatea încurajează legăturile cu ceilalți bazate pe siguranță, ceea ce face obligațiile vieții gestionabile și construiește o senzație de competență în gestionarea acestor obligații. - Susan M. Johnson

Modelele adverse „fierbinți" nu sunt absolute și constituie un spectru larg, dar, dacă sunt semnificativ negative, ele lasă individul într‑o lume în care vigilența constantă este esențială și reglarea emoțiilor pendulează între hiper‑ și hipoexcitare. O parte din trăirea emoțională corectoare este că emoția și sensul devin clare și ordonate, ducând în mod natural la o conștientizare amplificată atât a alegerilor implicite care alcătuiesc viața unui client, cât și a noilor momente‑cheie în privința alegerilor care duc în direcții noi. - Susan M. Johnson