Psihoterapie pozitiva

În esența sa o terapie scurtă, psihoterapia pozitivă are la bază o concepție umanistă, susținută de cercetări transculturale și materializată printr‑o abordare psiho‑ dinamică. Toate acestea o fac extrem de actuală și de utilă în contextul contemporan al intersectărilor continue între culturi extrem de diverse, adesea pe fondul unor traume și neînțelegeri majore. Cartea se adresează psihoterapeuților din orice orientare, psihiatrilor, medicilor în general, dar și publicului larg, ce va găsi în ea perle de înțelepciune orientală și o perspectivă diferită asupra propriilor probleme.

Prof. Nossrat Peseschkian (1933–2010) a fost neurolog, psihiatru și psihoterapeut. Este întemeietorul școlii de psihoterapie pozitivă, pe care a dezvoltat‑o de‑a lungul a 40 de ani. A obținut numeroase premii pentru activitatea sa, culminând cu o nominalizare la Premiul Nobel pentru Medicină și Fiziologie în 2009. La Editura Trei a mai apărut Povești orientale ca instrumente de psihoterapie.

În această carte sunt descrise principalele tulburări psihice și psihosomatice. Pe lângă aceasta, sunt prezentate modelele de bază ale tratamentului psihoterapeutic al acestor tulburări. În sensul psihoterapiei pozitive, tratamentul nu se limitează doar la cel aplicat în interacțiunea medic‑pacient, ci include strategii de autoajutorare și mijloace preventive de educare. Scopul este familiarizarea medicului care nu deține o specializare terapeutică cu metodele practice, precum și facilitarea abordării de către profani a unei perspective diferențiale asupra bolilor psihice, privite de obicei printr‑o lentilă a prejudecății. Fiecare grupă de teme abordate este completată printr‑o poveste orientală interpretată critic, ca ajutor în înțelegerea problemei în cauză.

- Nossrat Peseschkian 

Adesea, în limbajul uzual, starea de boală devine o jignire: „Nu este decât un nevrozat”, „La cum se poartă, nu poate fi decât schizofrenic”, „Nu vreau să am de‑a face cu asemenea psihopați”. Se generalizează un presupus tablou clinic și se pune semn de egalitate între simptom și personalitate. Se confundă „a avea o boală” cu „a fi un bolnav“, „a te purta nevrotic” cu „a fi nevrozat”.

„A auzi voci” nu indică întotdeauna neapărat o schizofrenie. Diagnosticul critic înseamnă mai mult decât aplicarea unor reguli de fier. Acest lucru este valabil în special în psihiatrie, psihologie și psihoterapie, căci de diagnosticele lor depinde tratarea ulterioară a pacientului și, prin aceasta, soarta sa. Chiar și când o tulburare influențează durabil personalitatea, ea nu reduce omul la simptom. Există oameni cu simptome nevrotice, însă nu există nevrotici. - Nossrat Peseschkian