Nazistii imi spuneau pe nume + Croitoresele de la Auschwitz

Naziștii îmi spuneau pe nume

Puțini oameni știu ce înseamnă să petreci trei ani în inima infernului de la Auschwitz. Și mai puțini înțeleg ce înseamnă să ai o funcție în administrarea lagărului, să fii în același timp o prizonieră care poate fi executată în orice moment și singura care poate încerca să salveze de la moarte alte deținute slăbite, bolnave și înfometate.

Magda Hellinger a ajuns la Auschwitz în martie 1942. Deportată din Slovacia la doar 25 de ani, ea a fost forțată să învețe rapid regulile unui sistem criminal, pentru a-și salva propria viață, dar și pentru a ajuta alte femei să supraviețuiască.

Încă din primele sale zile în lagăr, ea a fost inclusă în sistemul de administrare a acestuia, câștigând treptat încrederea naziștilor și primind tot mai multe responsabilități. Magda i-a întâlnit pe unii dintre cei mai periculoși criminali naziști: de la temutul doctor Josef Mengele, la sângerosul comandant al lagărului Josef Kramer, dar și-a ascuns întotdeauna teama, totul pentru a-și putea continua misiunea: aceea de a salva, cu orice preț, cât mai multe vieți cu putință.

Datorită curajului său, ea și alte femei au reușit să pășească din nou spre libertate, purtând cu ele povești pe care nu avem voie să le uităm niciodată

.

„Într-o zi, cuprinsă de disperare, am trecut la acţiune. Ştiind că prizonierele din fiecare coloană nu fuseseră încă numărate, am ales în jur de cincizeci de fete din grupul destinat camerelor de gazare, ordonându-le să mă urmeze fără să pună întrebări, şi m-am întors cu ele în lagăr. Am ales doar cincizeci în speranţa că nimeni nu le va observa lipsa. Şi nu m-am înşelat – căci am scăpat basma curată. Lucrurile s-au desfăşurat atât de repede, încât nimeni nu şi-a dat seama de ceea ce se întâmpla. Nu puteam să le salvez pe toate, dar am reuşit să salvez câteva, măcar pentru încă o zi.” - Magda Hellinger

Acum, mulțumită efortului fiicei sale Maya, povestea Magdei este în sfârșit gata să iasă la lumină. 

Croitoresele de la Auschwitz

Cuvintele, cusăturile și poveștile lor nu trebuie uitate.

„Croitoria se metamorfozează din ceva de suprafață într-un mijloc de a supraviețui, într-o modalitate de a te face util și folositor și de a spune tare că „vreau să supraviețuiesc, contez ca OM!”... Scena în care, iarna, o țărancă lasă șosetele în mod intenționat să-i cadă, pentru ca o deținută desculță să le ia, să le încalțe, să le folosească, vorbește mai tare decât o mie de fapte rele!” - Maia Morgenstern, actriță

O cronică plină de emoție a destinelor femeilor care și-au croit drumul spre supraviețuire în timpul Holocaustului, creând ținute sclipitoare într-un atelier de modă inedit înființat chiar în inima întunecată a unuia dintre cele mai temute lagăre ale morții.

În timpul Holocaustului, 25 de tinere închise în temutul lagăr de concentrare Auschwitz-Birkenau – majoritatea femei și fete de origine evreiască – au fost selectate pentru a croi, într-un salon de modă special, haine extravagante pentru femeile din elita nazistă. Toate sperau că această muncă le va ține departe de camerele de gazare.

Atelierul de creație – care purta numele de Atelierul de croitorie de lux – a fost înființat de Hedwig Höss, soția comandantului lagărului, și patronat de soțiile ofițerilor și gardienilor SS. Aici, croitoresele au produs haine de calitate pentru toate evenimentele SS de la Auschwitz, dar și pentru doamnele din înalta societate a Berlinului nazist.

Inspirată din surse diverse – inclusiv din interviuri cu singura croitoreasă rămasă încă în viață –, cartea dedicată croitoreselor de la Auschwitz urmărește destinele acestor femei curajoase. Legăturile familiale și cele de prietenie care le-au unit le-au ajutat nu doar să facă față persecuțiilor zilnice, ci și să facă planuri de rezistență în interiorul lagărului.

Istoricul Lucy Adlington a întrețesut experiențele remarcabile ale croitoreselor și politicile naziste de jaf și exploatare, expunând astfel toată lăcomia, cruzimea și ipocrizia celui de-Al Treilea Reich și oferind cititorilor o perspectivă proaspătă asupra unui capitol mai puțin cunoscut al celui de-al Doilea Război Mondial și al Holocaustului.

Recenzii

„Lucy Adlington vorbește despre ororile ocupației naziste și ale lagărelor de concentrare dintr-o perspectivă fascinantă și originală. Ea ne prezintă un aspect mai puțin cunoscut al perioadei, subliniind rolul hainelor în cea mai sumbră societate pe care ne-o putem închipui și oferind detalii despre femeile care au reușit să supraviețuiască mulțumită croitoriei.” -- Alexandra Shulman, Fost Redactor Șef al revistei Vogue din Marea Britanie

„Povestea unui grup de evreice curajoase și pline de compasiune care au cusut pentru a-și salva viețile; povestea hainelor în timpul Holocaustului; și istoria industriei modei în perioada celui de-Al Doilea Război Mondial, Adlington a întrețesut cu măiestrie toate aceste fire fascinante într-o captivantă carte istorică, unică și importantă.” – Judy Batalion, autoarea bestsellerului New York Times: The Light of Days: The Untold Story of Women Resistance Fighters in Hitler’s Ghettos

„ Am învățat câteva lucruri noi despre lagăr, pe care nu le-am găsit în altă parte în literatura despre Holocaust, cum ar fi modul în care era folosit părul. Femeile prezentate reprezintă punctul central al poveștii, iar autoarea le relatează foarte bine poveștile. Folosirea fotografiilor personale oferă mai multă putere textului. Deși o lectură dificilă, este o lectură necesară.” – J.K., Amazon Reviews

„Tocmai atunci când credeai că nu mai există informații despre Holocaust care ar putea să te surprindă, afli, cu părere de rău, că te-ai înșelat. Această poveste pune în lumină viețile femeilor curajoase care au fost croitorese în timpul ocupației naziste, sub autoritatea brutalei doamne Hedwig Hoss. Detaliile sunt atât de îngrozitoare pe cât te-ai aștepta. Dar sunt și emoționante. ” – Tracy, Goodreads Review

„Cartea ne arată cum 25 de femei au reușit să înfrunte împreună cele mai teribile situații ale vieții în lagăr, iar poveștile lor personalizează ceva atât de important încât și acum, după atâți ani de la evenimente, îmi este greu să înțeleg. (…) Poveștile lor demonstrează cât de puternice sunt legăturile de familie sau cele de naționalitate și că prietenia și loialitatea nu pot fi ucise.” – CeeCee, Goodreads Reviews