„La data publicării acestei cărți, este posibil ca Europa în care am trăit să nu mai existe. Cu acest sentiment al urgenței am scris-o. Dispare Europa? Suntem ultimii muritori care au cunoscut vechiul continent? Uneori trăiesc cu impresia insuportabilă că este ultima dată când văd Piața San Marco, Capela Sixtină ori Fontana di Trevi… Turnul Eiffel, Prado sau canalele din Amsterdam… Cine întârzie la această ultimă întâlnire și va nimeri, să zicem, mâine prin aceste locuri nu va mai găsi decât un strat gros de praf. 

Să fie adevărat? Suntem ultimii privilegiați ai unei istorii pe cale de dispariție? Te apucă disperarea gândindu-te că se poate întâmpla așa ceva. Agonia Europei a început de mult. Suntem oare contemporanii ultimelor zile ale unui muribund fabulos? Cât mai are de trăit până să-și dea sufletul? Nimeni nu poate să știe! Am trăit cu acest sentiment peste tot pe unde am fost. Senzația trecerii timpului mi s-a impus mai mult decât orice altceva.

A privi zidul unei cetăți sau biserici, de pildă, înseamnă a trăi pe viu timpul. E suficient să numeri câte epoci s-au scurs. Nicăieri ca în Europa nu ai senzația concretă a ceea ce numim TIMP. Mă întreb dacă Europa, casa noastră, a tuturor, va supraviețui cu toate ale ei, măcar o generație, măcar un secol!? Dacă nu cumva noi suntem ultimii care avem norocul să o cunoaștem cu adevărat.”

Stelian Tănase