Ecouri literare universale in poezia lui George Cosbuc. Studiu de literatura comparata

Istoricul literar Gavril Scridon se sprijină cu precădere pe obiectivitatea datelor exacte, dar lasă loc întotdeauna detaliului colorat sentimental. De aici interesul său pentru marile figuri năsăudene, George Coşbuc şi Liviu Rebreanu, pe care îi asumă şi de pe poziţii subiective, de neam, de apartenenţă la un loc, la o familie. Atentă şi bine documentată, cartea de faţă îşi propunea, acum o jumătate de secol, să scoată în evidenţă vasta cultură a lui George Coşbuc, un intelectual de rasă conectat la marile valori universale. (Irina Petraş) Excelent cunoscător al celor mai reprezentative opere literare universale, de la vechea Indie până în epoca sa, stăpân pe limbile clasice, greacă şi latină, cunoscând foarte bine germana şi apoi italiana, poetul şi cărturarul Coşbuc nu putea rămâne în afara influenţelor; ispitele erau prea puternice şi prea numeroase pentru ca artistul să poată rezista. Şi e bine că nu a rezistat, pentru că opera lui a primit sugestii, motive, idei, atitudini, cu un cuvânt expe­rienţe care, alăturate celor naţionale, constituie însăşi caracteristica poeziei lui Coşbuc. Lecturile lui Coşbuc n‑au fost de suprafaţă; numeroasele adnotări pe marginea vo­lumelor din biblioteca sa personală mărturisesc partici­parea activă a lectorului, atitudinea sa exprimată la mo­dul cel mai sincer, mai direct, în acele momente de medi­taţie izvorând din contactul nemijlocit cu poeţii pe care‑i frecventa. Câmpul literar pe care trece Coşbuc este de‑a dreptul impresionant, ca spaţiu şi timp. Recolta culeasă este dintre cele mai bogate şi unice în istoria literelor româneşti. Niciunul dintre scriitorii noştri n‑a străbătut o arie atât de largă. (Gavril Scridon)