Cosmar

Laura, o creatoare de modă, este uluită să descopere într-un anticariat fotografia unei femei cu același nume, care îi seamănă leit. Odată cu intrarea misteriosului portret în viața ei, în jurul Laurei încep să se producă fenomene inexplicabile, iar singurul ei scop devine acela de a afla mai multe despre alter ego-ul care trăise cu zeci de ani în urmă. Această căutare în lumea apusă a Bucureștiului interbelic și totodată în propriile-i amintiri o tulbură și o împinge până la limitele rațiunii.

„Eram amuțită, înspăimântată. Nu înțelegeam nimic. Știam doar că portretul îmi aparține. Sunt eu. Eu! Fără nicio îndoială, eu. Cu o toaletă și o pieptănătură pe care nu mi le cunosc. Până și caligrafia de pe verso îmi aparține. Și mă cheamă Laura. Eu, Laura, care trăiesc în anul 1992, mă uit la portretul meu de acum șase decenii, deși știu că e imposibil să-mi aparțină. M-am născut cu două-zeci de ani mai târziu...

Am simțit că-mi pierd mințile.“