În anii tulburi ai celui de-Al Doilea Război Mondial, Magda Savu, translatoare la Comandamentul german, își ascunde ostilitatea față de regimul instaurat de naziști. Dar, cum nimic nu durează o veșnicie, atitudinea i se schimbă când destinul o aduce față în față cu Chat Noir, ticălosul cu ștaif. Al cincilea as este mai mult decât o variațiune pe tema „viața ca fărădelege“, atât în sensul juridic, cât și în cel moral al cuvântului. Romanul are câte ceva pentru fiecare: atmosferă de epocă, întâmplări enigmatice, personaje în umbre și lumini, suspans, melancolie și umor. „— Aveți dreptate! exclam. Eu am născocit războiul ăsta blestemat, eu i-am născocit ororile, eu am condamnat milioane de oameni la moarte, la lagăr și la văduvie! Eu am umplut orfelinatele, eu am expediat spre Auschwitz trei mii de clujeni, în iunie... — Trăim împrejurări în care pasivitatea rămâne la fel de criminală! spune, cam dogmatic, profesorul. Râd strident. — Ce slogan formidabil! Și de aceea ați început să vă războiți cu dactilografele și femeile de serviciu? Duceți-vă la Berlin și împușcați-l pe Hitler, pe Jodl sau pe Borman! Atacați mașina generalului Hoffmann sau a comisarului Horvath cum au făcut cehii cu Heydrich!“