Pachet Fiorii iubirii

Probabil vă întrebați dacă această carte este una bună sau nu, răspunsul este unul cât se poate de pozitiv. Cartea chiar te prinde într-o sferă a vieții tradiționale românești( Sunt mai multe povești cu personaje diferite, astfel încât este imposibil să te plictisești). Este o carte absolut superbă pe care o recomand cu mare drag tuturor cititorilor.❤️

E greu de citit, dar necesară. Dama de Treflă are un dar aparte de a pune în cuvinte cele mai ascunse emoții.

Am simțit că trăiesc alături de personaje, că le cunosc durerile, că le înțeleg alegerile. Dacă vrei o carte care să-ți atingă sufletul și să-ți pună întrebări, Suflete captive este alegerea perfectă.

Puține cărți reușesc să echilibreze atât de bine tristețea cu speranța. Suflete captive te face să simți, să te întrebi, să-ți pui propria viață sub lupă. Am fost impresionată de cât de realistă este povestea lui Relu și de cum autoarea reușește să redea atât de autentic disperarea sărăciei. O lectură necesară!

Nu este genul de carte care îți vinde iluzii sau povești roz. Este despre oameni simpli, despre alegeri greșite, despre iubire și suferință. Mi-a plăcut că nu idealizează nimic – nu există bine absolut sau rău absolut, ci doar oameni cu frici, greșeli și speranțe. O lectură necesară pentru oricine vrea să vadă viața dincolo de aparențe.

Dama de Treflă scrie cu sufletul și se simte. Totuși, această carte nu este una pe care ai putea s-o citești într-o zi relaxantă, pentru că te încarcă emoțional.

Uneori am simțit că această carte încearcă să mă copleșească cu prea mult dramatism. Îmi place să citesc despre viața reală, despre lupte interioare și decizii grele, însă unele fragmente mi s-au părut prea apăsătoare.

O minunăție de carte

Suflete captive este prima carte pe care am citit-o de la Dama de treflă. Mereu am avut impresia că nu rezonez cu subiectele alese de această autoare, şi poate că aşa este în mare parte, dar cartea aceasta a ajuns unde trebuie. Prin cinci poveşti aparent simple a reuşit să îmi provoace nişte sentimente greu de descris.

"Suflete captive" este o carte de ficțiune ce cuprinde cinci povești despre cinci probleme fundamentale din societatea noastră. Sunt scrise în cuvinte simple pentru a-ți deschide ochii către realitatea dureroasă de care ești înconjurat, emoția care răzbate dintre rânduri nu o să te lase indiferent.

Am adorat foarte mult aceste povești, foarte reale si care iti dau si de gândit🥺

O carte care abordează un subiect care este sensibil pentru mulți, o boală de care mulți suferă și pe care unii o ignoră. Cartea e ok ,cu unele erori....Dar apendicele este pe partea dreaptă nu pe stânga cum este în carte.

M-a captivat printr-un stil original și provocator. Cartea reînvie o tematică destul de rar abordată în literatură – tranziția la vârsta adultă, cu toate dilemele și conflictele sale interioare.

Abordarea despre sănătatea mentală și modul în care evoluează relațiile în perioada de tranziție de la adolescență la vârsta adultă m-au impresionat profund. Este o lectură care provoacă la introspecție și care, chiar dacă uneori poate părea brutală, rămâne o experiență literară valoroasă.

Ce mi-a plăcut cel mai mult este contrastul între amuzament și tragedie – Remina Radu reușește să pună sub semnul întrebării realități dureroase, dar cu o doză de umor negru.

Este o carte care te face să gândești mai mult despre propria viață și despre relațiile cu cei din jur.

Ce mi-a plăcut în mod deosebit este stilul autoarei, care alternează între versuri și proză, reușind să creeze un ritm captivant. Deși umorul negru poate fi un pic șocant, el adaugă o adâncire unică romanului, iar abordarea subiectelor „taboo” mă face să apreciez curajul autoarei.

Dialogurile sunt interesante, uneori spumoase, alteori dureroase, iar acest mix de emoții m-a făcut să mă simt mai aproape de personaje. O carte neconvențională, dar care merită citită.

„Minute până la miezul nopții” este o lectură provocatoare, care m-a surprins prin combinația între umorul negru și momentele de adâncă reflecție. Remina Radu reușește să îmbine cu măiestrie versurile și proza, creând o atmosferă captivantă care ține cititorul atent până la ultima pagină.

Am rămas surprinsă de poveste, asta pentru că-n primul rând titlul mă dusese cu gândul la cu totul o altă poveste. A fost o lectură destul de ușoară(am citit o în cateva ore), care m-a ținut cu sufletul la gură. Finalul m-a lăsat puțin în aer, nu mă așteptam la evenimentele din ultimele pagini. Per total am adorat cartea, poate pentru că și eu sunt olteacă și na.

În "Minute până la miezul nopții’’ autoarea a abordat un subiect sensibil, mai exact depresia. Deși îmi place să citesc despre această stare, nu am putut să relaționez cu personajele din carte, iar acest fapt a îngreunat lecturarea operei. În cele 200 de pagini urmărim modul în care protagonista a fost afectată de relațiile cu cei din jur sau de evenimentele prin care a trecut. Trecutul și prezentul se îmbina într-un mod interesant, iar astfel putem observa care au fost întămplările ce au marcat-o pe aceasta încă din copilărie.

„Omule deschide ochii” după cum zice Feli a fost prima chestie care mi-a venit în cap după ce am terminat cartea. Povestea urmărește o depresivă. Un om ca fiecare care nu se regăsește în sine, un om care merită ajutor din partea tuturor și nu respingere. Cineva care nu își acceptă problemele și are nevoie să iasă mereu din pielea sa și propriul suflet.Nu este genul meu, dar nu pot spune că nu mi-a plăcut, este o carte îndreptată mai mult spre genul psihologic pentru a putea urmări toate suișurile sale și coborâșurile. Recomand tuturor celor care vor să afle mai multe despre această boală.

Exceptionala

Citirea acestei carti a fost ca intr-un carusel. Mi-a placut finalul de genu "si au trait fericiti pana la adanci batraneti" , totusi mi-as fii dorit sa existe o continuare a acestei carti. Oricum intr-un cuvant : exceptionala.

O poveste de dragoste superba!

Mi-a plăcut foarte mult cartea. O recomand.

Mi-a plăcut foarte foarte foarte 😁 mult !

Vorbește cu mine

O carte ușor de citit și emoționată.

Cartea asta a fost un roller-coaster emoțional. Deși citirea ei a fost un proces lung, mi-a plăcut la nebunie. Spre final, am avut impresia că mă uit l-a un film și mi-a dat un vibe foarte fain. Să nu mai zic de acel epilog..😍 Cu siguranță o recomand iubitorilor de cărți romantice!

”Vorbește cu mine” deși prezintă o poveste adolescentină, este imposibil să nu te regăsești măcar puțin în ea. Eu, personal, m-am regăsit 100% în povestea lui Blake si Bex, i-am înteles perfect, deși îmi venea câteodată să-i scutur puțin. Mi-am dat seama de ce le era greu să comunice unul cu celălalt, teama de a nu spune ceva greșit și să fie și să fie interpretat exact pe dos, neștiind că, dacă ții totul în tine, înrăutățești mai mult lucrurile.

Este o carte foarte ușor de citit. Chiar am savurat-o din plin. Mi-a adus aminte de perioada adolescenței. Povestea celor doi te plimbă prin toate stările: nervozitate, iubire, neîncredere, fericire, trădare. E un carusel plin cu emoții.

Minunată 🥰🥰

Este o poveste de dragoste adolescentina, plină de situații și probleme tipice vârstei.

O carte interesanta, amuzanta și complexa. Îl veți îndrăgi pe Blake de la primele pagini, iti întra imediat sub piele ❤❤. Recomand!

O carte din 2016 și eu abia acum am ajuns să o descopăr, pot spune că stilul autoarei chiar evoluat și finalul mi a plăcut enorm, la fel ca și povestea de altfel!

Despre oameni care nu vorbesc și despre cei care o fac. Despre cât de multe poate ascunde tăcerea.

A fost o carte foarte interesanta. Trebuie sa recunosc că nu mă așteptam la acest final dar m-a surprins într-un mod plăcut.

O carte care s-a îmbunătățit cu fiecare pagina. La început mi s-a părut a fi un clișeu, însă pe parcurs a început să mă prindă și nu am mai putut să o las din mână. Mi-a plăcut faptul ca autoarea a reușit într-un final să se dezghețe și să dea contur unei povesti de dragoste pline de năbădăi și cu întorsături de situație.

Un lucru învățat din această carte a fost "Nu aștepta ceva ce nu ești dispus să oferi la rândul tău". Blake a fost un personaj care m-a atras deoarece avea un aer misterios întocmai pentru că nu vorbea, deoarece nu putea să spună lucruri enervante. O carte care ne învață să avem încredere în apropiații noștri și să spunem mereu ceea ce ne apasă, nu să ne ascundem după deget și să așteptăm să treacă de la sine!

O poveste foarte frumoasă despre fiorii primei iubiri care abordează și alte subicte mai sensibile. Cartea care m-a făcut sa o descopăr pe autoare acum mai bine de 3 ani și care m-a convins să o urmăresc în continuare.

Mi-a plăcut curajul autoarei de a aborda un subiect atât de complex și controversat, păstrând în același timp un ton autentic și autoironic. Dialogurile sunt vii, iar gândurile personajului principal sunt atât de bine scrise încât m-am regăsit de multe ori în ele.

Personajul principal este bine conturat, însă celelalte personaje nu au fost suficient de dezvoltate pentru a oferi un context mai bogat

În timp ce stilul de scriere este captivant, povestea pare să se învârtă prea mult în jurul aceleiași idei, fără să evolueze cu adevărat.

Cartea are momente de profunzime care te fac să reflectezi asupra alegerilor și moralității, dar, în același timp, sunt și pasaje care par forțate sau prea dramatizate.

Am apreciat curajul autoarei de a vorbi despre subiecte tabu și de a face asta într-un mod atât de sincer. Totuși, unele pasaje mi s-au părut prea lungi și oarecum auto-justificative.

Dialogurile sunt excelente, iar gândurile personajului principal sunt extrem de bine scrise. Am rezonat cu ideea că fiecare acțiune are o motivație diferită, însă povestea mi s-a părut pe alocuri grăbită.

Mi-a plăcut onestitatea brută și modul în care autoarea explorează zona gri a relațiilor. Însă stilul poate părea uneori prea introspectiv, iar unele pasaje devin repetitive

Este o poveste care te face să te întrebi ce ai face în locul personajului principal și cât de subiectivă este moralitatea. Totuși, pe alocuri, mi s-a părut că autoarea insistă prea mult pe justificări și mai puțin pe dezvoltarea personajelor secundare.

Pff , foarte multe greșelii gramaticale Plus sare dintr-un subiect în altul fără a-l termina pe pimul

Joker cu împrumut

Hai sa ne prefacem și mâine, astăzi ne-am prefăcut destul! Joker-ul cu împrumut este de fapt cartea întinsă, într-o zi de azi, în jocul sorții, unui necunoscut - care îți devine ulterior atât de cunoscut încât îl confunzi cu tine, devine chiar parte din tine - este speranța pe care o oferi în iluzia vieții de a fi sau nu prins într-un carusel defect. Uneori este mâna întinsă, chiar dacă ți se cere sau nu asta și indiferent de forma pe care o îmbracă acest ajutor material sau spiritual sau de modul de rezolvare, cu gândul, cuvântul, rugaciunea sau cu fapta. Oricum ar sta timpul, drept sau strâmb, uneori sufletul e în genunchi, iar timpul nu îți dă niciodată rest, dar sufletul da, îți dă cu rest. Și ce de resturi trebuie să mai aduni apoi și să le lipești, ele iar se rup, tu iar le lipești și tot așa. Conștient fiind că nimeni altcineva nu va putea lipi aceste bucăți decât tu însuți. Că nu va mai fi la fel, e normal, dar cu cât ai mai multe petice, cu atât devii mai puternic și mai frumos, altfel ai rămâne sterp. Dar îți mai este necesar ceva ca să poți reîntregii intregul. Mâine, cealaltă mână, îți va restitui joker-ul, fără dobândă, făra să soliciti, fără nimic altceva. Un împrumut al vieții lipsit de contract și fără să fie purtător de dobândă. Cecul în alb e încrederea în mâna întinsă, mână care nu vine să certe, nu vine sub formă de palmă, ci vine să mângâie rănile sângerânde ale celuilalt. Este liantul, lipiciul de care ai nevoie ca tu sa lipești acele bucăți rupte, rătăcite. Un roman care trebuie citit printre rânduri și în care autoarea se confundă pe alocuri cu protagoniștii și de ce nu și cu cititorul. Cărțile sunt atât de bine amestecate încât că nu știi care este Asul de Treflă sau Dama de Pică sau dacă 7 de romb e chiar pierdut sau așa a dorit autoarea. 7, căutător de adevăr, perfecțiune și siguranță, motorul vieții, unirea spiritului cu materia, ce încărcătură și câte înțelesuri poate avea în jocul sorții! Trebuie să cunoști toate cărțile jocului ca să poți intra în trăirile personajelor. Dincolo de descrierile destul de amănunțite ale scenelor de dragoste și sex ale celor doi, care sunt un fel de sare și piper al romanului, pikanterii altfel spus, rămâne modul în care autoarea a știut sa împrumute Joker-ul condeiului. Când viața nu se întinde bine pe pâine, atunci ronțăi-o ca pe grisine! Merian P