Un cititor in Padurea din Oglinda

O călătorie intimă și emoționantă prin lumea cărților

„O meditație asupra artei de a citi.“ – The New Yorker

Împărtășindu-ne experiențele sale de cititor, cu un stil care se remarcă prin umor fin și erudiție, Alberto Manguel susține în această excelentă culegere de eseuri că lectura, în sensul său cel mai larg, definește specia noastră. Citirea propriilor vieți și a celorlalți, citirea societăților în care trăim și a celor care se află dincolo de granițele noastre, citirea lumilor care se află între copertele unei cărți sunt esența acestui volum.

Cele 39 de eseuri care compun Un cititor în Pădurea din Oglindă explorează arta cititului și a scrisului, identitatea pe care ne-o oferă literatura, legăturile dintre politică și cărți și dintre cărți și lumea fizică. Pentru Manguel și cititorii săi, cuvintele, în ciuda tuturor piedicilor, dau coerență lumii și ne oferă „câteva locuri sigure, la fel de reale ca hârtia și la fel de încurajatoare ca cerneala”.

„[În aceste eseuri]... Manguel ne amintește comunitatea la care aderăm de fiecare dată când deschidem o carte, fie că este una nouă sau un volum prețuit din tinerețea noastră.“ – Publishers Weekly

„Există multe feluri în care cuvintele ne construiesc lumea din jur, însă una dintre cele mai seducătoare expresii pe care o pot lua cuvintele și lucrurile este cea pe care le-o dă Alberto Manguel în eseurile sale dedicate cărților. Cititor avid, implicat, gelos („nu împrumut cărți“), subversiv, nesățios („În biblioteca ideală nu există cărți interzise și nici cărți recomandate“), curios, senzual, tenace, ideal, împătimit, libertin („Deasupra ușii bibliotecii ideale stă scris «Citește ce vrei»“) sau chiar superficial („Cititorul ideal judecă o carte după copertă“), Manguel este cititorul total, cel pentru care lumea e o carte fără început și fără sfârșit.

Îl iubesc pe Manguel prin fiecare rând scris, dar l-am adorat de-a dreptul când am citit că în biblioteca lui sunt mii de romane detectivistice, însă foarte puține de spionaj. Pentru că așa ne alegem noi, cititorii, cărțile și preferințele de lectură: aleatoriu, inexplicabil și indubitabil convinși de justețea alegerilor noastre.

«Cred că suntem, în miezul ființei noastre, animale cititoare și că arta lecturii, în accepțiunea ei cea mai largă, ne definește ca specie», spune Alberto Manguel și în această definiție găsim fundamentele cele mai profunde ale naturii noastre umane.“ – Laura Câlțea