„Cartea aceasta vine ca o mangaiere sufleteasca. Este reconfortant, aproape tamaduitor sa afli ca au existat si altfel de oameni, si altfel de dascali, in adevaratul sens al cuvantului, o marturie, poate trecatoare, poate nu, a faptului ca intr-un anumit context si moment al vietii noastre pasagere au fost printre noi oameni adevarati, care au facut ceva in viata lor, care au lasat ceva in urma lor, profesori din alta dimensiune de care scoala romaneasca din prezent ar avea mare nevoie, precum Profesorul Silviu Negut, dar pe care nu are de unde sa-i mai ia...

(...) Esentializand, trialectica Filosofiei Silviu Negut ar putea fi sintetizata asa: bucuria de a citi (intelepciunea), bucuria de a calatori (cunoasterea, toleranta), bucuria spectacolului (scena, viata si oamenii, echilibrul).

(...) Si pentru ca toate acestea… si omul, si drumul, si filosofia, si scoala, trebuiau sa poarte un nume, un singur nume, li s-a spus, simplu, Silviu Negut.”

conf. univ. dr. Marius-Cristian Neacsu