O carte profund personală, izvorâtă din confruntarea autorului cu ideea morţii, Privind soarele în faţă ne priveşte pe fiecare dintre noi, punându-ne înaintea acestui subiect tabu, dar de neocolit: propria moarte.

Martin Heidegger remarca odată că suntem liberi să devenim noi înşine îndată ce înfruntăm moartea şi anxietatea provocată de ea. Irvin Yalom încearcă să pună acest principiu în practică, propunându-ne o meditaţie optimistă pe tema morţii şi luând ca sprijin exemple din filosofie, literatură, film, conversaţiile cu pacienţii săi, dar şi experienţa personală.

Odată confruntaţi cu ideea propriei morţi, scrie Irvin Yalom, suntem inspiraţi să ne rearanjăm priorităţile, să comunicăm mai profund cu cei pe care îi iubim, să ne bucurăm intens de frumuseţea vieţii şi suntem dispuşi să riscăm mai mult pentru a ne simţi împliniţi.

Arătându-ne nu cum să înfrângem teama de moarte, ci cum să devenim îndeajuns de înţelepţi pentru a o înţelege şi a o tolera, Irvin Yalom dă naştere unei cărţi indispensabile celor aflaţi în căutarea armoniei în viaţă.

Irvin D. Yalom este autorul prestigioaselor lucrări de psihoterapie The theory and Practice of Group Psychotherapy – vândută în peste 700.000 de exemplare –, Existential Psychotherapy şi Inpatient Group Psychotherapy, al cărţilor aflate la graniţa dintre ficţiune şi documentar: Călăul dragostei şi alte poveşti de psihoterapie şi Mama şi sensul vieţii, precum şi al romanelor Plânsul lui Nietzsche, Minciuni pe canapea. Irvin Yalom este profesor emerit de phihiatrie la Universitatea Stanford.

De acelasi autor, la editura Vellant, au mai aparut: Darul psihoterapiei (2011), Efemeride si alte povesti de psihoterapie (2015), Problema spinoza (2012), Privind soarele in fata (2011), Calatoria catre sine (2017), O chestiune de moarte si de viata (2021).

„Sfaturile din cartea de față sunt rezultatul notelor pe care le-am făcut în patruzeci și cinci de ani de practică medicală. Este un melanj idiosincratic de idei și tehnici pe care le-am considerat utile în munca mea. Sunt idei atât de personale, dogmatice și uneori originale, încât probabil că cititorul nu le va întâlni în altă parte. Prin urmare, volumul de față nu se dorește a fi manual seismatic; l-am conceput ca o completare a unei formări psihoterapeutice curpinzatoare.”

Irvin Yalom