Portile se inchid la miezul noptii

De ce călătoresc? M-au întrebat mulți prieteni și membri ai familiei, îngrijorați de necunoscutele lumii sau plictisiți de ideea de a vizita muzee. Răspunsul e simplu: călătoresc pentru că nu pot să mă opresc. Călătoresc pentru că doar călătoria adună laolaltă imprevizibilul căutării, emoția întâlnirii, descoperirea noului și a neînțelesului. Este ca un cerc care se închide întotdeauna armonios, cu toate că este aproape imposibil să-i intuiești începutul ori sfârșitul. Călătoria în America de Sud mi-a deschis poarta spre o lume pe care nu aș fi cunoscut-o niciodată dacă aș fi lăsat-o ferecată. O lume care s-a descoperit treptat, pe măsură ce gardurile din jurul minții se lărgeau, înglobând noi și noi teritorii. Fiindcă adesea, limita nu stă în granițe, ci în împrejmuirea pe care o ridicăm între noi și celălalt. Iar America de Sud m-a ajutat să pășesc dincolo de hotare, într-o călătorie desăvârșită, fără margini. I.S. Cosman În vremuri aspre, poveștile, mai ales cele legate de noi înșine, sunt tămăduitoare. Autoarea povestește, în ritm alert, adesea cu suspans, călătoria prin America de Sud din iarna lui 2020. Locuri și întâmplări se succed, asemeni tablourilor dintr-o expoziție. Dar cursul lor firesc este frânt brusc. Porțile se închid la miezul nopții poate fi (și) o metaforă despre cum, călătorind prin viață, evenimente minore și irelevante, pe care nu le luăm în seamă la început, cresc, se apropie de noi, devin tot mai intruzive, până când ne frâng planurile și ne schimbă, definitiv, călătoria. Mircea Miclea, psiholog și călător în jurul lumii Cu o tehnică narativă specifică lumii filmului, I.S. Cosman reușește să te ducă, cu fiecare pagină, la o „vizualizare" mintală a atmosferei sud-americane. Dacă intri în călătoria propusă de autoare, descoperi lumea care a consacrat titanii literaturii Americii Latine, ieșind din ea motivat și dornic să îți iei rucsacul în spate și să pleci într-un periplu, mai lung sau mai scurt, stârnit de „dorul de ducă" din carte. Dan Burlac, producător de film, directorul Alpin Film Festival Nu într-o Americă de Sud extrasă din enciclopedii sau statistici pătrunde cititorul de îndată ce părăsește ritmul de roman de aventuri al prologului, intitulat, premonitoriu, 23:50. Ci în una în care revelațiile se succed cu repeziciune, dar firesc, pentru a se încheia cu adevărul simplissim, dar deseori ignorat, că Pământul este Țara tuturor Țărilor, că oamenii sunt aceiași peste tot, că pe fruntea lor scrie mereu „end" și rareori „happy end". Vasile Igna, scriitor și diplomat însărcinat cu afaceri culturale