Odiseea - Ediție hardcover

O ediție de colecție a epopeii lui Homer, în traducerea în proză a lui Eugen Lovinescu, care urmărește călătoria plină de primejdii a lui Ulise spre Itaca, după Războiul Troian.

„Dintre toate ființele de pe pământ, nimic nu este mai schimbător și mai slab decât omul. Câtă vreme îl ocrotesc zeii și-l țin pe picioare, el crede că nu i se poate întâmpla niciun rău, dar când îl lovește nenorocirea, vrând-nevrând o îndură, căci mintea omului se schimbă după cum îi schimbă zilele Părintele oamenilor și zeilor. Și mie mi-a fost dat cândva să fiu fericit pe lume, dar am făcut mult rău altora, bizuindu-m pe puterea mea și pe sprijinul tatei și al fraților mei. De aceea, oamenii nu ar trebui să fie nedrepți, ci să se mulțumească cu ce le-a dat soarta.”

Recenzii

„Ulise este singurul erou complet din întreaga literatură universală: un om total care înfruntă lumea prin minte, nu prin forță brută.” — James Joyce

„O capodoperă absolută de simetrie și structură narativă. Homer a concentrat o acțiune uriașă în jurul unui singur nucleu esențial: drumul unui om spre casă.” — Aristotel

„Personajele trăiesc într-un prezent continuu. Au slăbiciuni, frici și doruri atât de vii, încât par mai aproape de noi decât mulți dintre contemporanii noștri.” — Virginia Woolf

„Călătoria tuturor călătoriilor și matricea din care s-a născut tot romanul european modern. O poveste profundă despre dor și identitate.” — Italo Calvino

„Ulise este pentru fiecare dintre noi un mare suflet frățesc și oricare dintre noi ne recunoaștem în el. Viața noastră, a tuturor, se regăsește aidoma în Odiseea.” — Tudor Vianu

Nopți albe. Oameni sărmani - ediție Hardcover 2025

În proza timpurie a lui Dostoievski se regăsește o tandrețe rară, o melancolie a visătorilor fără pretenții, care trăiesc în umbra marilor iubiri.

Nopți albe și Oameni sărmani sunt două meditații lirice asupra singurătății, iubirii neîmplinite și demnității păstrate chiar și în cele mai modeste existențe. Printr-un stil delicat și profund uman, autorul pătrunde în sufletele celor invizibili, oferindu-le o voce, o lumină, o clipă pentru a se simți nemuritori.

Împreună, aceste scrieri conturează portretul unui Dostoievski de început, în care visarea solitară și sărăcia demnă devin teme traversate de o apăsare sufletească profundă, aceea care însoțește, adesea, condiția umană.