Pachet Cartile care te fac sa plangi

superba

O carte superba. Trairile sunt aproape reale de parca ai face parte din poveste. M-a impresionat extrem de mult. Nu-mi amintesc sa ma fi afectat asa mult o carte de ceva timp. O recomand din suflet.

Căutam o carte care să mă scoată dintr-un blocaj emoțional, dar parcă impactul ei a venit în valuri mai grele decât mă așteptam. Deși povestea e scrisă frumos și transmite o intensitate aparte, m-am simțit copleșită de durere în unele capitole. Aș fi vrut să văd mai multă lumină, mai multă speranță în mijlocul haosului.

Nu e genul de carte pe care să o citești în grabă. Unele părți mi s-au părut lente, dar scrisorile și legătura dintre personaje compensează. Finalul e de neuitat.

Aveam nevoie de puțin mai multă construcție emoțională la început. Totuși, dezvoltarea ulterioară a relației dintre Ella și Beckett a fost profundă, autentică și frumos scrisă.

Am avut nevoie de o lectură intensă emoțional, dar și cu elemente de realitate – „O ultimă scrisoare” mi-a oferit asta. Totuși, uneori, durerea e atât de prezentă încât simțeam nevoia de puțin mai mult umor sau momente de respiro.

De la începutul în care se privesc cu reticență, până la momentul în care devin una din acele perechi care îți rămân în minte mult timp după ce ai închis cartea. M-a cucerit prin autenticitate și profunzime.

Pentru cineva care a pierdut un frate, ca mine, această carte a fost un pansament dureros dar necesar. Nu e doar o poveste de dragoste, e o lecție despre ce lăsăm în urmă. Scrisorile au fost atât de sincere și bine scrise încât simțeam că le citesc dintr-un jurnal personal.

Aveam nevoie de o poveste care să-mi dea un restart emoțional. Am citit „O ultimă scrisoare” într-un weekend în care simțeam că nimic nu mai are sens. Cartea asta m-a salvat, la fel cum Beckett o salvează, încet-încet, pe Ella. Încă mă gândesc la pasajele despre curajul de a trăi cu dorul și despre iertare.

Cartea asta mi-a oferit o formă de consolare și o mică rază de speranță. Rebecca Yarros m-a făcut să plâng, să râd și, mai ales, să cred că uneori, ajutorul vine în cele mai neașteptate forme.

Ella e genul de femeie care pare că nu are nevoie de nimeni, dar care devine umană tocmai în vulnerabilitatea ei. Iar gemenii? Sunt sufletul care face totul și mai personal♥️

Aveam nevoie de o poveste care să mă reconecteze cu emoțiile pe care le țin, de obicei, bine ascunse. Relația dintre Beckett și Ella mi-a arătat ce înseamnă loialitatea dusă la extrem și m-a făcut să reevaluez prieteniile profunde din viața mea. Cât de des îți cere cineva, printr-o ultimă scrisoare, să ai grijă de ceea ce iubește cel mai mult pe lume?

Am fost impresionată de construcția poveștii, de dinamica familiei Daniels și de felul în care secretele afectează relațiile dintre personaje. Mi-ar fi plăcut totuși mai multă profunzime în ceea ce privește trecutul lui Willow. Cartea este foarte bună, doar că nu mi-a oferit acel „ceva” care să o transforme în favorita mea.

Atmosfera m-a prins, iar personajele sunt complexe și bine construite. Cu toate acestea, unele decizii ale lui Camden mi s-au părut frustrante și m-au făcut să-mi pierd puțin din empatia pentru el. O poveste puternică, dar cu mici imperfecțiuni.

Am simțit că unele momente dintre Camden și Willow ar fi putut fi mai bine dezvoltate. Finalul a fost emoționant, dar aș fi vrut să văd mai mult din procesul de vindecare dintre ei. O lectură bună

Am apreciat profunzimea emoțională a cărții și felul în care autoarea explorează suferința și iertarea. Camden este un personaj complicat, iar conflictele lui interioare sunt foarte bine conturate. Totuși, ritmul a fost uneori prea lent pentru gustul meu.

Nu credeam că o carte îmi poate rupe inima de atâtea ori și, totuși, să mă facă să sper la un final fericit.

Scenele dintre Camden și Willow sunt încărcate de emoție, iar dinamica dintre ei este incredibil de autentică. Un roman scris cu suflet, perfect pentru cei care iubesc poveștile intense și profund umane.

Această carte m-a forțat să mă confrunt cu ideea că iertarea nu este doar un cadou pentru celălalt, ci și pentru tine însuți. Camden și tatăl său, în special, mi-au arătat cât de greu este să vindeci răni vechi. Un roman care nu este doar despre dragoste romantică, ci și despre regăsirea sinelui.

Îmi plac poveștile de dragoste care ard încet, care îți lasă timp să înțelegi personajele și să te atașezi de ele. Camden și Willow sunt exemplul perfect al iubirii care nu poate fi negată, indiferent cât de multe obstacole apar.

Am simțit suferința lui Camden, frustrarea lui Willow și greutatea unui trecut care apasă asupra prezentului. Autoarea știe să creeze tensiune emoțională, iar stilul ei m-a făcut să simt că trăiesc în Alba, printre secrete și inimi frânte. O carte care te zdrobește și apoi te reconstruiește.

O carte care mi-a adus lacrimi în ochi și un gol în stomac. Am citit-o dintr-o nevoie profundă de a înțelege cum oamenii se pot reconstrui după pierdere, iar Camden mi-a oferit un exemplu cutremurător. Scenele dintre el și tatăl său sunt sfâșietoare, iar relația cu Willow este atât de intensă, încât parcă mi-am ținut respirația la fiecare pagină.