Scriitura este hipnotică, senzuală, iar insula devine un personaj în sine, un spațiu unde amintirile și dorințele se împletesc. O carte care se citește repede, dar rămâne cu tine mult timp după ce ai terminat-o.

Márquez creează o atmosferă frumoasă, dar povestea nu are forța emoțională a celorlalte opere ale sale. Dacă nu aș fi fost deja fan al autorului, probabil nu aș fi fost la fel de răbdător cu această lectură.

Márquez este un maestru al poveștilor, dar Ne vedem în august pare o schiță, nu un roman în adevăratul sens al cuvântului.

Deși acțiunea este simplă, emoțiile sunt profunde. Fiecare detaliu – călătoria anuală, vizita la mormântul mamei, aventurile pasionale – contribuie la un portret fascinant al unei femei care își permite să fie ea însăși, măcar pentru câteva zile. Mi-a plăcut enorm!

Poate nu va fi cea mai cunoscută carte a lui Márquez, dar pentru mine a fost o lectură hipnotizantă, care mi-a rămas în minte mult timp după ce am terminat-o.

Deși nu are aceeași forță epică precum Un veac de singurătate, romanul reușește să fie hipnotic prin stilul său senzual și atmosferic. M-a cucerit felul în care Márquez explorează intimitatea, fără judecăți și fără clișee. O carte pe care aș reciti-o oricând!

"Ne vedem în august " este/a fost, probabil, unul dintre cele mai așteptate titluri ale anului. Asemeni zecilor de mii de fani de pe mapamond al lui Garcia Marquez și eu m-am grăbit să cumpăr volumul. Ce este? Editorii spun că este un microroman, dar, fără să greșim, putem spune că este o nuvela. Nu trebuie să ne apropiem de această carte având așteptări că de la "Un veac de sigurătate" sau "Toamna patriarhului". Că structură și poveste este apropiat de ultimul roman/nuvelă antum/ă a scriitorului columbian "Povestea târfelor mele triste". O lucrare a senectuții, din care lipsesc construcțiile luxuriante ale romanelelor care l-au consacrat pe Garcia Marquez, o poveste în care, totuși, se recunoaște stilul autorului și se poate vedea grija sa pentru limbă și detalii. Nuvela/microromanul va rămâne o curiozitate, fiind ultima scriere a " în-nobelizatului" care a creat cea cea mai cunoscută localitate imaginară a lumii, Macondo. În ceea ce privește disputa etică legată de publicarea cărții cu siguranță ajută la vânzarea ei.

Am avut așteptări scăzute, pentru că atunci când vine vorba de aceste romane „pierdute” și cărți postume, știi la ce să te aștepți. Este fie ceva neterminat, fie respins; nu descoperi că a fost publicată o nouă carte de Márquez și crezi că va detrona Un veac de singurătate (pentru că puține cărți reușesc asta, chiar și în afara operei lui Márquez). Dar, luând totul în considerare, mi-a plăcut această nuvelă. Am citit-o dintr-o suflare în drum spre muncă dimineața și, deși nu pot spune că m-am mai gândit la ea de atunci, în acel moment m-a captivat. Ar fi putut fi mult mai rău. Asta fiind spus, mă bucur că nu am cumpărat-o, ci doar am împrumutat-o de la bibliotecă.

O nuvelă scurtă, nepublicată (și poate neterminată) de Gabriel García Márquez, Until August rămâne mai degrabă o curiozitate pentru fanii săi. Este uitabilă, dar această poveste despre o femeie căsătorită care are aventuri de o noapte în fiecare an, cu bărbați diferiți, prezintă probabil cea mai modernă femeie creată de autor.

O carte surprinzatoare!