Marsul mortii prin Rusia. Calatoria mea de la soldat la prizonier de razboi de Klaus Willmann

Experientele lui Herrmann ca prizonier de razboi in Uniunea Sovietica au fost devastatoare, caracterizate prin brutalitate indiferenta, maltratari si amenintarea mereu prezenta a bolilor. Dispretul gardienilor sovietici era palpabil. Dupa cum s-a plans Herrmann: "De acum, nu mai eram fiinte umane. Nu mai eram nimic."

Uniunea Sovietica pe care o descrie Herrmann este familiara multora. Era o lume, a scris el, unde "melancolia si indiferenta, empatia si cruzimea" traiau umar la umar. O lume care avea, poate, parte de fapte individuale ocazionale de bunatate, dar in care domnea de asemenea birocratia chitibusara, paranoia inabusitoare si - cel putin pentru prizonieri - temerea permanenta a trimiterii in "Siberia", codul pentru moartea anonima la capatul lumii.

Eliberarea va surveni abia in octombrie 1949, cand Lothar revine in Garmisch-Partenkirchen, dupa o mini-aventura in Germania de Est. In 2016 scrie aceasta carte cu ajutorul jurnalistului Klaus Willmann.