Caderea Frantei

In data de 16 mai 1940, Inaltul Comandament al armatei franceze era convocat de urgenta la Quai d’Orsay. Situatia era deosebit de grava. La numai cinci zile de la declansarea atacului, armata germana strapunsese la Sedan, dar si in alte locuri, liniile de aparare franceze desfasurate de-a lungul raului Meuse. Sunat cu o seara inainte de prim-ministrul Paul Reynaud spre a i se comunica faptul ca Franta era deja invinsa, Winston Churchill se grabeste sa ajunga la Paris, la intalnirea cu liderii politici si militari ai tarii. Ajuns acolo, a fost intampinat cu o atitudine plina de defetism. Panica si disperarea erau omniprezente si se vorbea insistent despre evacuarea capitalei. Churchill l-a intrebat pe Gamelin, comandantul armatei franceze, unde este rezerva strategica, spre a fi aruncata in lupta de aparare. Gamelin a raspuns sec: „Nu exista nicio rezerva strategica”. Considerata un bastion inexpugnabil al Aliatilor in confruntarea cu Germania nazista, Franta avea sa cada sub loviturile lui Hitler in numai sase saptamani. Cine se face vinovat pentru acest umilitor esec militar? Si putea fi el evitat?

Julian Jackson (n. 1954) este profesor de istorie moderna la Queen Mary, University of London, fiind unul dintre cei mai mari specialisti in istoria Frantei secolului XX. Studiaza la colegiul Peterhouse al Universitatii Cambridge, unde si-a luat doctoratul in 1982, sub indrumarea profesorului Christopher Andrew. Pana in 2003, a predat la Universitatea Swansea, din Tara Galilor. Printre cele mai cunoscute carti se numara Franta: anii intunecati 1940–1944 (2001), La Grande Illusion (2009), May 68: Rethinking France’s Last Revolution (2011) si De Gaulle (2018). De mentionat ca Franta: anii intunecati 1940-1944 si Caderea Frantei. Invazia nazista din 1940 au aparut la prestigioasa editura Oxford University Press.

„Cu alte personaje şi alte chipuri, vechea rivalitate franco-germană s-a reaprins iarăşi în septembrie 1939, ducând la ceea ce autorul acestui volum descrie foarte bine şi analizează în detaliu – adică episodul numit Căderea Franţei, petrecut cu o viteză surprinzătoare, în iunie 1940. 

Cum a fost posibil acest episod? În istorie, un efect are întotdeauna mai multe cauze – şi aşa stau lucrurile şi aici. Dar un om anume a jucat un rol esenţial în căderea Franţei – pentru că el a văzut în această victorie tocmai răzbunarea pentru umilirea Germaniei din 1918. (...) Un caporal relativ fi rav şi cu privirea fi xă, care-i ura de moarte pe comunişti (...) spunea că nu armata Franţei a în frânt Germania, ci o ocultă mondială a evreilor. Acest caporal veteran de război, în vârstă de 30 de ani, a ţinut primul lui discurs politic în ziua de 12 septembrie 1919, într-o berărie müncheneză. Numele lui era Adolf Hitler.” - Adrian Cioroianu