Iubirea la Sfantul Augustin

Ediție și eseu interpretativ de Joanna Vecchiarelli Scott și Judith Chelius Stark

Traducere de Georgeta- Anca Ionescu

Iubirea la Sfântul Augustin este teza de doctorat scrisă de Hannah Arendt în 1929 sub îndrumarea lui Karl Jaspers. Folosindu-se de o hermeneutică cu influență heideggeriană, ea își propune să evidențieze și să lămurească ideile despre iubire sădite în adâncul operei lui Augustin. Astfel, autoarea discută trei teme majore: iubirea înțeleasă ca dorință, iubirea aproapelui și iubirea din relația dintre om și creator, scoțând astfel la iveală toată bogăția și complexitatea teologiei și filozofiei lui Augustin, un gânditor aflat în echilibru între două lumi, cea greacă și cea creștină. Dragostea, dorința, singurătatea, fericirea, bucuria, caritatea, lăcomia, credința, viața, moartea, frica, iubirea de aproapele și iubirea de Dumnezeu sunt doar câteva dintre conceptele discutate în lumina gândirii augustiniene și în vederea explicării scopului ultim al ființei umane: fericirea.

„O revelație ce ne obligă să reconsiderăm interpretarea tradițională a operei lui Arendt.“ — Kirkus Reviews

„Cartea este o reușită admirabilă, indiferent dacă suntem interesați de gândirea lui Arendt, de teologia lui Augustin sau de fenomenul modernității.“ — Journal of Religion