Iosca

„Ioșca – un personaj memorabil, de-o vîrstă cu pietrele și la fel de elementar ca ele, și un roman cu mare forță epică, de un impecabil rafinament stilistic și narativ. Cristian Fulaș construiește cu pricepere de arhitect destinul unui om în care «simplitatea dintîi a lucrurilor» se conjugă cu o înțelegere profundă a lumii și a oamenilor. O scriitură viguroasă și amplă, infuzată de o debordantă energie, face din acest roman unul de o violentă frumusețe în care totul, imagini, ființe, obiecte și idei se împletesc într-o supraomenească tragedie.” (Carmen Mușat)

„În noul său roman, Cristian Fulaș se desparte de biografism și de autenticismul persoanei întîi, reinventîndu-se ca povestitor al unei lumi devălmașe, trăind foarte aproape de natură, interferîndu-se chiar cu întruchipările ei, tăcînd masiv și bînd vîrtos, acuplîndu-se frecvent, frenetic, paroxistic. Regăsim marginalitatea, izolarea, decuplarea personajului de sine din prozele anterioare. Regăsim și acuitatea analitică – exersată în mers, în flux, fără opriri anume –, dublată acum de un talent evocator și creator de atmosferă. Nou în acest roman este falsul comportamentism al autorului, aparenta neimplicare în minuțiozitatea observației, lirismul camuflat în tonul sfătos, sapiențial al relatării. În fapt, în faptul literar, autorul suplinește tăcerea personajelor sale, asumă conduita lor, scoate în evidență afectele lor primare, dar puternice, sugerează profunzimea trăirilor elementare, descoperă duioșia din gesturile simple, domestice, prietenia nealterată de conflicte superficiale, suferința atroce în fața pierderii unei ființe iubite. Demersul său de fond constă în dezexotizarea acestei lumi ciudate, circumscrise în ermetismul ei. O lume care ne amintește de Sadoveanu, de Ștefan Bănulescu, de Gabriel García Márquez, dar peste care plutește suflul de un patetism discret, bine temperat al autorului nostru.” (Mircea Martin)