Laconice, prozele din acest volum amintesc de opera lui Faulkner și de scriitori precum marii tragici ai lumii clasice: García Márquez îl cita adesea pe Sofocle în această privință.

Proza Zi-le să nu mă omoare! a fost numită de Elias Canetti una dintre cele mai bune cinci opere din literatura universală, iar Günter Grass a citit-o în public la Berlin, alături de Rulfo, în 1981. Geografia mexicană a fost prefăcută de Rulfo, în Ne-au dat pământ, în scenariul unei călătorii cu ecouri biblice. Kenzaburō Ōe recomandă aceste proze celor care vor să-și creeze propria poveste. Astfel, e o greșeală să considerăm că au un cadru temporal și fizic reductibil la cel al regiunii unde și-a petrecut Juan Rulfo primele decenii din viață.

Dintre scriitorii contemporani din Mexicul de azi, e de așteptat ca Juan Rulfo să ajungă printre cei nemuritori. – The New York Times Book Review

Poți citi toată opera lui Rulfo, zveltă, dar densă, în doar câteva zile, însă acesta va fi numai primul pas pe teritorii încă necartografiate. Explorarea lor devine una dintre cele mai remarcabile călătorii din literatură. – The Guardian

Ce e remarcabil la aceste proze este că personajele sunt expuse cu profundă sinceritate; defectele lor sunt scoase în evidență, celebrate într-un mod care aduce aminte de țăranii lui Cehov. – Publishers Weekly

Juan Rulfo nu fuge din calea întunericului, ci ne acceptă locul obscur în univers, știind că acesta conține totul. – Yuri Herrera