Viețile unor scriitori sunt tot atât de exemplare ca operele lor. Între acestea, biografia lui Șincai, cărturar din generația de aur a Școlii Ardelene (alături de Samuil Micu și Petru Maior) capătă un relief pregnant, pentru dramatismul ei, oscilând între revoltă și umilință. Unii au comparat existența lui cu a lui Eminescu, ambii au avut o existență chinuită, dar asemănarea nu poate merge mai departe, decât poate dacă adăugăm intransigența cu care își susținea ideile; alții cu mai multă îndreptățire îi aseamănă biografia cu a lui Dante. Cei care s‑au ocupat de studiul vieții și operei sale consideră că ea ar constitui subiectul unui roman istoric sau al unui roman‑document. În lipsa acestui roman, poeți din toate generațiile au evocat momentele dramatice ale acestei vieți; și parcă secondând – la aceasta s‑a adăugat și opera sa principală, Hronica românilor și a mai multor neamuri, împărtășind același destin vitreg.