forma tacerii

Spune Proust undeva: „citești pentru a te citi pe tine însuți“. Reinventându-se din nou (a câta oară?) cu forma tăcerii, Cristian Fulaș pare să scrie pentru a se scrie pe sine până la capătul unei înmormântări care nu e reală, dar nici ireală nu e.

Un salt stilistic și o declarație estetică; un bocet și în paralel un țipăt care scapă cuvintelor și ne transpune în alt loc și timp, atunci când și acolo unde nimic nu se mai supune normalului și nimic nu mai e cu adevărat perceptibil. O frază infinită și totuși măsurabilă.

Mai abisal ca liniștea nu e nimic.

„n-am înțeles nimic din ce mi-a spus, că cine știe ce scandal îi făceam, dar tu cum ai putut să le lași să-i bage o andrea în piept în noaptea în care murise, ce ți-o fi trecut prin minte, când am ieșit din subsolul spitalului mă simțeam moartă, am stat rezemată de mașină, eram moartă în suflet, am stat, eram moartă, când am ieșit moartă din subsol am stat, din subsol, mă simțeam, moartă, da, i-ai lăsat să-i bage o andrea în piept, eram moartă când am ieșit din subsolul spitalului, moartă când am din subsolul spitalului ieșit, nu înțeleg ce facem, au așezat sicriul pe asfaltul ud și te plouă și lor nu le pasă, popa cu ale lui, oamenii (era să zic invitații) cu ale lor, nu înțeleg pentru că mormântul e mai încolo și logic ar fi fost să mergem acolo și să se spună ceva cu întoarcerea în țărână, când de fapt tu te întorci lângă tata“ forma tăcerii, Cristian Fulaș

CRISTIAN FULAȘ (n. 1978) a debutat în 2015 cu Fâşii de ruşine (Premiul Observator cultural pentru debut, Premiul Colocviilor „Liviu Rebreanu“, Premiul revistei Accente). Tot în 2015 a publicat Jurnal de debutant, în 2016 După plâns, iar în 2017 Cei frumoşi şi cei buni, proză scurtă. A mai publicat Ioşca (2021, desemnat romanul anului în cadrul Premiilor RSS Reloaded şi cartea de proză a anului 2021 de omiedesemne.ro şi agentiade carte.ro, Premiul pentru Proză al revistei Ateneu; traducere franceză la editura La Peuplade), biografia romanţată Celan. Am trăit, da (2022), precum şi Specii (2023, Premiul Observator Lyceum, acordat de revista Observator cultural). Romanul forma tăcerii (2025) este cea mai nouă carte a sa. A tradus aproximativ cincizeci de volume din engleză, italiană şi franceză, printre care În căutarea timpului pierdut de Marcel Proust, fiind distins în 2023 de Academia Franceză cu premiul „Prix du Rayonnement de la langue et de la littérature françaises“ pentru servicii remarcabile aduse limbii şi literaturii franceze.