Eu sunt 70072 + Omul in cautarea sensului vietii

O mărturie grea

O mărturie pe care e greu să o citești ,dar să fie trăită cu adevărat e incredibil!!!!!M-a făcut să îmi pun întrebări, am plâns,m-a impresionat tăria mamei de a îndura să îți vezi copilul chinuit și totuși să îi dai încredere că va fi bine,chiar dacă trăiau o frică permanentă și dureri atroce provocate de experimente.M-au urmărit cuvintele mamei" Amintește-ți cum te cheamă și de unde vii "

4,5⭐ ⛓️Nu vreau să vă distrug plăcerea de a descoperi cu „proprii ochi” povestea Lidiei, așa tot ce pot să vă mai spun este faptul că mărturia protagonistei care reușește să supraviețuiască acelui dureros lagăr trece dincolo de carte, de pagini și ne face să realizăm cât de norocoși suntem că trăim în această perioadă, dar și cât de important este să nu purtăm ură (chiar dacă oamenii din jurul nostru asta oferă) și să vedem întotdeauna binele în lucrurile mai bune sau mai puțin bune care ni se întâmplă. ⛓️Pentru mine va rămâne mereu o carte tulburătoare, plină de emoții, care reușește să facă pielea de găină. Tocmai pentru acest aspect, vă recomand să o citiți pentru că, din punctul meu de vedere, se încadrează la categoria „cărți de citit într-o viață”.

O carte foarte bună care ne da o adevărată lecție de istorie în doar câteva pagini.Informatiile sunt foarte interesante și deloc plictisitoare.

Recomand

Luna,a fost unul dintre copii folosiți pentru experimentele lui Mengele,cu toate acestea a supraviețuit cel mai mult în lagăr. Era foarte mică atunci când a ajuns în lagăr, Luda își amintește o mare parte dintre ororile pe care le-a trăit acolo. Povestește despre frig, foame, singurătate și frică, dar și modul în care toate acestea au făcut-o să nu simtă nici ură și nici iubire, au învățat-o să tacă și să se supună, pentru că doar astfel avea o șansă la supraviețuire. Gestul făcut de Papă,va rămâne în istorie ca fiind de o considerație și empatie extremă.

Emotie. Empatie. Compasiune. Istorie. Luare aminte.

Emoționat!

Minunat. Captivant. Emoționant.

Emotie

O carte citită pe nerăsuflate ,plină de emotie si de faptul că nu trebuie să uităm ce sa întâmplat in lagărele naziste .🙏

O carte care trebuie citită pentru a NU uita!

Ce poveste incredibilă!

A fost o lectură grea pe care însă mă bucur că am parcurs-o până la final. Ce poveste incredibilă! Câtă suferință și câtă iubire! Este cu adevărat uimitor că citim despre viața unei femei în carne și oase și nu o ficțiune! O recomand!

Aș vrea să o pot îmbrățișa pe această fetiță

Aș vrea să o pot îmbrățișa pe această fetiță, pe această doamnă care a suferit atât de mult și a reușit totuși să ierte. Povestea ei și a părinților, a bunicilor ei nu ar trebui uitată niciodată. Am plâns de când am văzut dedicația: pentru toți copiii care nu au supraviețuit!

Este un exemplu pentru noi toți

Nu este prima carte despre Auschwitz pe care am citit-o, dar am avut lacrimi în ochi la fiecare pagină. Pur și simplu, este de neimaginat că o fetiță de nici trei ani a trecut prin infernul de Auschwitz, prin experimentele oribile ale lui Mengele, fără sprijin, fără mâncare și aproape fără speranță. Și totuși, a supraviețuit, a trăit și a refuzat să-i urască pe cei care au încercat să o distrugă! Este un exemplu pentru noi toți!

O carte despre infern și speranță!

Când citești despre ororile prin care a trecut această doamnă, atunci când era doar un copil, rămâi pur și simplu fără cuvinte. Lagărul, despărțirea de familie, dar și regăsirea emoționantă după decenii petrecute departe unii de alții sunt lucruri pe care nu le poți uita prea curând. Mă așteptam să citesc o carte despre infern și am descoperit o carte despre iertare și speranță.

Multumesc pentru aceasta carte, a venit rapid si am citit-o imediat. Recomand!

O carte de-a dreptul impresionanta. Scrisa foarte bine, cartea prezinta informatie, istorie, emotie. Iti captiveaza atentia si te pune deseori pe ganduri. Una dintre cartile mele preferate.

O carte de-a dreptul impresionanta. Foarte bine scrisa, capteaza atentia de la prima pana la ultima pagina.

O carte plină de învățături. Consider că după ce citești această carte, îți schimbi perspectiva asupra vieții. Chiar și atunci când treci printr o mare suferință, contează modul prin care îți accepti soarta, atitudinea ta față de suferință și dacă adaugi un sens vieții tale. (Nietzsche: "cel care are un de ce pt care să trăiască poate îndura orice"). Această carte m-a învățat că omul este capabil de orice și că sensul vieții se poate găsi și împlini în lume. Omul este capabil să schimbe in mai bine lumea și să se schimbe pe sine însuși în bine.

Probabil ... o noua carte a mea preferata, mult timp de acum incolo.

Citatul ales de parintele logoterapiei, psihiatrul celebru Viktor Frankl, cu care sa isi deschida aceasta explorare a sinelui si mai ales a sensului vietii mi se pare ca rezuma lucrarea de fata perfect si ca nu mai are nevoie de alte cuvinte- "He who has a why to live for can bear almost any how." In alta ordine de idei, cartea e o bijuterie ce nu ar trebui sa va lipseasca din biblioteca si pentru care trebuie sa gasiti momentul potrivit.

Să analizezi experiența lagărului de concentrare din perspectiva victimei, dar mai ales din perspectiva psihiatrică mi se pare un lucru supraomenesc. Dacă el [Viktor] a reușit să vadă frumusețea vieții chiar în cele mai teribile momente, atunci fiecărei ființe îi revine responsabilitatea și “libertatea de a decide cum să răspundă”, dar mai ales să se ridice la “înălțimea suferinței sale”.

O carte foarte interesantă, cu multe sensuri și fragmente care te pun pe gînduri. Experiența lui Frakl, în lagărele de concentrare, a contribuit mult la definirea unui nou tip de psihoterapie - logoterapia. Ce e interesant la logoterapie este faptul că nu se concentrază pe trecut, ci pe viitor, pe găsirea sensului vieții de către fiecare om. Așadar, trecutul poate fi mai bine înțeles și acceptat în măsura în care îi permite unei persoane să înțeleagă care este sensul său în viață, pentru ce alege să trăiască. În logoterapie, există 3 căi principale prin care omul poate găsi un sens în viață: prima cale constă în a crea ceva în lume sau a săvârși o faptă; a doua, in dragostea pentru o altă persoană; a 3-a cale este transformarea unei tragedii personale într-o victore, ridicarea deasupra suferinței.

"Ființa umana nu este un lucru printre altele, pentru ca lucrurile sunt codeterminate [...] in vreme ce omul este în cele din urma autodeterminant. El devine - în limitele inzestrarilor și ale mediului - ceea ce singur a știut sa facă din el." Despre optimismul tragic : " lumea nu arata prea bine, dar lucrurile se vor degrada și mai mult dacă fiecare dintre noi nu va face tot ce-i va sta în putere."

Răscolește ceva în tine.