„Scriindu-și, tatonând terenul, întârziind (zece ani!) în premise până să-și dea mâna pentru a pecetlui o prietenie, autorii fac parte dintre oamenii care cred că lucrurile alese au nevoie de timp pentru a se coace în plenitudinea lor. Marile prietenii nu se nasc pe bandă, atestate de un cortegiu de emoticoane, ci precum săbiile japoneze katana, a căror fabricare manuală durează luni de zile. E nevoie de straturi de oțel care se ciocănesc și se pliază de cel puțin 15 ori pentru a obține o lamă din care s-au îndepărtat toate impuritățile. Poate că această carte nu e decât o parabolă despre adevărata măsurare a timpului în lumea oamenilor. E o sabie katana în care cuvintele s-au pliat în 70 de epistole.

Cred că de fapt asta am vrut amândoi să vă spunem: că nu există minune mai mare decât cuvintele care angajează (sau ascund!) ființa oamenilor și a lucrurilor. Și rămâne, poate, și să ne întrebăm unde s-a născut omul care n-a cunoscut minciuna sau care nu și-a dezmințit până la urmă promisiunea. Dar să nu uităm totuși că singura minciună meșteșugită frumos este a literaturii. Cea pe care Vargas Llosa a definit-o, ca splendoare a creativității, «adevăr al minciunii».“ — GABRIEL LIICEANU