Lucrarea este o cercetare originala, realizata asupra limbajului filosofic aflat in perioada de cristalizare in limba romana, in perioada iluminista, cu accent pe lucrarile lui Samuil Micu. Premisa generala a fost aceea ca traducerile si prelucrarile acestui mare om de cultura au avut o importanta decisiva in constituirea limbajului filosofic romanesc, continuand eforturile lui Dimitrie Cantemir, din secolul precedent. Asadar, autoarea si-a propus sa analizeze operele filosofice ale lui Samuil Micu, precum si ale altor carturari iluministi, pentru a identifica elementele definitorii pentru un limbaj filosofic romanesc; de asemenea, este avut in vedere si procesul ulterior, de constituire a acestui limbaj filosofic timpuriu, intr-o terminologie de specialitate. Corpusul de texte cuprinde traduceri si prelucrari realizate de Samuil Micu, intitulate Invatatura metafizicii, A filozofiei cei lucratoare. Partea a-III-a. Etica sau invatatura obiceiurilor; Invatatura politiceasca; Loghica, dupa opera lui Friedrich Christian Baumeister, Elementa philosophiae recentioris: usibus iuventutis scholasticae, accommodata et pluribus sententiis exemplisque ex veterum scriptorum Romanorum monimentis illustrata, publicata la Leipzig, in 1755. Analiza a fost completata si cu date oferite de cercetarea editiilor din 1780 si 1805 ale gramaticii Elementa linguae Daco-Romanae sive Valachicae,

Demersul analitic este unul interdisciplinar, deoarece complexitatea cercetarilor a reclamat recursul la etimologie, semantica, lexicologie, traductologie, morfologie, precum si la statistica, filosofie, logica. O necesara contextualizare culturala, istorica, politica si sociala a aparitiei limbajului filosofic romanesc prin traduceri si prelucrari, in perioada iluminista, explica diversitatea acestuia sub aspect etimologic si evidentiaza importanta limbilor latina si greaca in epoca, inlocuite, in a doua jumatate a secolului al XIX-lea, cu limbile franceza si germana.