„Eugen Ionescu si-a urat tatal cu adevarat, sau doar in elanurile scrise ale unui mare scriitor plin de toane? Pe al meu, de ce l-as fi urat? Flacau de la tara, reangajat in jandarmerie, tatal meu era aratos si de o autoritate naturala. Poate ca se lasa atras de femei care nu erau pentru el: disputand unui ofiter din ierarhia sa favorurile unei satence frumoase, si-a pierdut slujba. Mama, de o desteptaciune taioasa si dominatoare, nu era, poate, tovarasa de viata care i-ar fi trebuit. Dumnezeu sa le dea odihna si pace ca s-au putut intelege macar pentru a ma aduce pe lume! Despartirile si impacarile lor au dat varietate si dinamism copilariei mele. De ce am publicat Caietul mamei? Din admiratie literara pentru scrisul si povestea ei, care trebuiesc luate in consideratie pentru ele insele, indiferent de existenta fiului! Poate si din «datoria morala» de a pune la indemana celor interesati de creatia mea proba profundei mele indatoriri scriitoricesti fata de intaiul si cel mai important maestru al meu. Nu am luat putin lucru de la putin-scolita mea mama: i-am preluat stilul insusi, taietura frazei.” (Ilie Constantin)