Pachet Dezvaluiri sincere

recomand

Pe bune, Anays chiar face pasul ăsta? Când o carte are întorsături de situație la care nu te aștepți, cu siguranță este o carte bună!

Recomand! Din punct de vedere stilistic, dincolo de povestea în sine, cartea este o mică bijuterie.

Deja lucrurile se schimbă față de primul volum și intrăm într-o poveste mult mai coerentă și atractivă. E greu să lași cartea din mână odată ce guști stilul autoarei!

Eram reticent față de vol. 2. Mă întrebam dacă o să existe elementul de noutate care mi se părea logic să existe din moment ce e altă carte, sau va fi doar o prelungire de X pagini a primului volum. Cel mai mult mi-au plăcut paragrafele dinspre final în care sunt descriși acești bărbați buni. Au o aură de maturitate emoțională pe care o tot așteptam. Arată o perspectivă diferită de cea care impregnează primul volum și o bună parte din acesta, în care bărbații erau reduși cu sete la doar o literă. Atât de mare era înverșunarea. Măcar Eva avea un prenume întreg :) La fel cum mi-a plăcut ambiția de la final în a realiza noua experiență și a păși pe noile orizonturi. Oare s-a păstrat această ambiție, aceast nou mod de a vedea lucrurile? Uite așa am ajuns curios să citesc și volumul 3, proaspăt apărut.

Am rămas surprinsă de poveste, asta pentru că-n primul rând titlul mă dusese cu gândul la cu totul o altă poveste. A fost o lectură destul de ușoară(am citit o în cateva ore), care m-a ținut cu sufletul la gură. Finalul m-a lăsat puțin în aer, nu mă așteptam la evenimentele din ultimele pagini. Per total am adorat cartea, poate pentru că și eu sunt olteacă și na.

În "Minute până la miezul nopții’’ autoarea a abordat un subiect sensibil, mai exact depresia. Deși îmi place să citesc despre această stare, nu am putut să relaționez cu personajele din carte, iar acest fapt a îngreunat lecturarea operei. În cele 200 de pagini urmărim modul în care protagonista a fost afectată de relațiile cu cei din jur sau de evenimentele prin care a trecut. Trecutul și prezentul se îmbina într-un mod interesant, iar astfel putem observa care au fost întămplările ce au marcat-o pe aceasta încă din copilărie.

„Omule deschide ochii” după cum zice Feli a fost prima chestie care mi-a venit în cap după ce am terminat cartea. Povestea urmărește o depresivă. Un om ca fiecare care nu se regăsește în sine, un om care merită ajutor din partea tuturor și nu respingere. Cineva care nu își acceptă problemele și are nevoie să iasă mereu din pielea sa și propriul suflet.Nu este genul meu, dar nu pot spune că nu mi-a plăcut, este o carte îndreptată mai mult spre genul psihologic pentru a putea urmări toate suișurile sale și coborâșurile. Recomand tuturor celor care vor să afle mai multe despre această boală.