O recenzie autentica

Un caz straniu: Recenzia pentru această carte va fi la fel de rapidă ca și lectura. Am început cu „citesc primul capitol” și am ajuns la „ce? Asta e ultima pagină?” Nu o să dau detalii din carte, dar aș vrea să vorbesc despre final. Ce a fost cu el? Autorul ne-a pus cumva în locul lui Jakyll, care nu era nici speriat, nici nebun, și era foarte împăcat cu ce urma să se întâmple. Am avut sentimente contradictorii, de la milă la „ce naiba e în capul tău, Dr. Jakyll, tu nu trebuia să fii inteligent?” Dar, de aici (pe scurt, ce am asimilat din această poveste), poți să fii inteligent de să strălucești din spațiu: vanitatea, dorința de libertate, dorința de a nu fi prins și de a nu-ți accepta ambele părți (și binele, și răul) din tine te distrug. Jakyll nu putea trăi liniștit fără partea lui rea. Hyde voia control total, dar fără Jakyll era pierdut. Asta demonstrează că orice obicei, cât de mic ar fi el, sau orice abatere pe care o faci spunându-ți „e doar o dată / data trecută nu s-a întâmplat nimic / nu mă definește dacă o mai fac o dată și nu sunt prins”, ajungi să devii acea versiune. Te prefaci că ești cineva până devii acel cineva și, uneori, calea este ireversibilă. De aceea e bine să ne acceptăm cum suntem și să folosim anumite tehnici pentru a ne dezvolta, nu pentru a ne subjuga.