De ce nu avem amintiri din primii trei ani de viață? De ce refulăm doar anumite amintiri și nu pe toate? De ce memoria slăbește odată cu vârsta? De ce ne inventăm uneori amintiri? Amintirile pe care le avem din copilărie sunt reale sau este vorba de ceva care doar ni s-a povestit? Ce legătură există între amintire și traumă? Dar între amintire și vinovăție?

Amintirile constituie o componentă fundamentală a personalității noastre, amprenta sensibilă a ceea ce am trăit. Ne însoțesc de-a lungul întregii vieți și, uneori, chiar ne influențează cele mai importante alegeri fără ca noi să fim pe deplin conștienți. Spre deosebire de vise, nu știm nici să le analizăm, nici să le interpretăm, fiind destul de puțin folosite în psihoterapie.

Totuși, dacă vrem să eliberăm forța vitală care este captivă în ele și să ne dăm voie să evoluăm, avem nevoie să deschidem poarta amintirilor, prin rememorare, evocarea trecutului și reflecție.

„Spune-mi ce amintiri ai și îți voi spune cine ești...“ Patrick Estrade trasează un drum original în cunoașterea de sine, propunând o metodă de interpretare a amintirilor. La finalul acestei lecturi, lumea lor nu va mai avea secrete pentru tine…