Tara unui singur om

O răpire, trei anchete, două detenţii însumând şapte luni, trei internări în secţii şi spitale de neuropsihiatrie pe o perioadă aproximativă de patru luni, patru avertizări şi atenţionări, peste 22 de ofiţeri de Securitate şi Miliţie implicaţi în urmărire, sprijiniţi de aproape 20 de informatori, peste 900 de pagini de arhivă, 19 ani de urmărire au fost resursele oficial investite pentru ţinerea sub supraveghere şi control a lui Marin Chiriţă, un zilier care intră în atenţia Securităţii la începutul anilor 1970 după un denunţ calomnios, ce are drept consecinţă confiscarea abuzivă a unor bunuri personale, în valoare de 30.000 de lei. Subestimat din toate punctele de vedere de cei care trebuiau să respecte şi să aplice legea, aceştia considerându-l „un cetăţean foarte redus”, protagonistul luptă pentru a-şi face dreptate şi a recupera prejudiciul. Se va confrunta însă cu un sistem care nu concepe să-şi asume greşelile şi care va folosi toate armele pentru a-l reduce la tăcere. Solid documentată şi cu o naraţiune abil construită, Țara unui singur om prezintă lupta unui cetăţean pentru respectarea drepturilor sale într-o dictatură. Nevoit să înfrunte singur o întreagă arhitectură a brutalităţii, cazul lui va deveni, în cele din urmă, un incident diplomatic. O poveste care astăzi pare absurdă şi neverosimilă, dar care constituie destinul uitat al multor semeni de-ai noştri.

„Motivaţia scrierii acestei cărţi a fost una idealistă. Încerc, pe scurt, să reabilitez memoria unui om de care prea puţini mai sunt dispuşi să-şi amintească. Trecutul se poate închide asupră-i, cum face, invariabil şi într-o formă sau alta, cu noi toţi. Mulţi concetăţeni necunoscuţi, femei şi bărbaţi, au fost beneficiarii unor destine ce poartă amprenta terorii. A vieţilor deturnate, rostogolite în absurd şi nedreptate. Amintirea unuia, înclin să sper, este a tuturor. Reabilitând un destin, le întinzi şi celorlalţi o mână. Ce se vede nu e o simplă biografie, ci cadenţa unor înfrângeri, mâna lungă şi laborioasă a statului cotrobăind zilele şi nopţile unor oameni. Pe scurt, încerc să-i fac dreptate, lui în primul rând, folosindu-i biografia ca pe o radiografie a statului.” (Mihai Demetriade)