În această carte, Victor Neumann lansează un apel la luciditate, fiind preocupat de nedreptatea care i s-a făcut și de respectul pe care îl merită, de interacțiunea umană și de căutarea temeinică a adevărului. În contrast cu declarațiile populiste ieftine, cercetarea faptelor necesită un efort real, onestitate și o abordare metodică. În același timp, el formulează un rechizitoriu împotriva tradiției românești a formelor fără fond, împotriva oamenilor politici și a publiciștilor farisei, împotriva instituțiilor statului care nu își îndeplinesc obligațiile. Cartea este o autobiografie de inspirație istorică, tratând fricțiunile și oportunitățile unei vieți în Banat și în România. ...Dosarele Securității nu trebuie citite în niciun caz ca protocoale, ci mai degrabă ca “puncte de vedere” (Chladenius) ale serviciilor secrete care trebuie descoperite, analizate și interpretate în funcție de prejudecățile și interesele lor. Drumul României spre democrație va reuși numai dacă dosarele Securității, ca și toate celelalte texte din trecut și din prezent, vor fi citite critic și contextualizate, dacă vor fi istoricizate. În acest sens, știința istorică este o știință civică, una care vizează argumente bine fundamentate în dialogul public. Armin Heinen