Scenarii ale criticii. Protagonisti, metode, interpretari

Scenarii ale criticii. Protagonisti, metode, interpretari Exista, in "scenariile" interpretative ale criticilor universitari clujeni, un sens al apartenentei la o comunitate, alta decat cea geografic-culturala? Impartasesc ei mize si obsesii metodologice, gusturi estetice si tendinte canonizatoare, ba chiar unele complexe ale periferiei (paradoxale, combinate cu orgolii central-europene), sau cateva strategii de sincronizare cu perspective critice occidentale, dar si vocatia discursului peremptoriu, de tip ex cathedra? Permit toate acestea situarea lor in interiorul unui limbaj critic in care se pot recunoaste cateva topos-uri transgenerationiste? Poate ca nevoia unor critici din generatii diferite, care promoveaza ipoteze interpretative nu intotdeauna convergente, de a se regasi intr-o comunitate se explica printr-un orgoliu, paradoxal, al unei "modestii" a cercetarii, care devine nu numai marca a singularitatii intelectuale, ci si un mod de a fi impreuna, o formula a intersubiectivitatii critice. - Calin Teutisan