Atât în Moldova, cât și în Țara Românească, a doua jumătate a secolului al XVI-lea este perioada domniilor efemere, obținute cu preț tot mai mare și greu de menținut sub povara războaielor și a dispoziției schimbătoare a Porții otomane.

„Nu era zi lăsată de Dumnezeu ca gealatul să nu taie câte un cap boieresc – dacă nu chiar mai multe –, la câte o răscruce a Bucureștilor și mai ales în piața Sfântului Gheorghe.

În jurul lui Vodă nu rămaseră decât vechii prieteni din Fanar și câțiva boieri băștinași, care ascultau orbește de dorințele Domnului și nevoile domniei, prea mulțumiți că se trezeau în fiecare dimineață cu capul pe umeri.“

Scrisă într‑un limbaj universal, Povestea neamului românesc se află la granița dintre beletristică și literatură de popularizare – informația istorică este împletită cu ficțiunea, făcând‑o atrăgătoare și ușor de accesat.