De multe ori spunem că iubim. Ca să descoperim apoi că nu pe celălalt îl iubim, ci acea latură a ființei noastre care are nevoie de celălalt pentru a se întregi. Iubirea devine locul în care cerem fără cuvinte să fim văzuți, confirmați, validați. Și atunci, fără să vrem, rănim.

Pentru că nu știm să iubim fără să cerem ceva în schimb.

Pentru că egoul nostru este mai răsunător decât tăcerea dintre noi.

Pentru că în loc să-l vedem pe celălalt, îl idealizăm și în final îl demonizăm.

Pentru că în loc să-l ascultăm, ne apăram și ne justificăm.

Pentru că celălalt este oglinda în care nu avem curajul să ne recunoaștem.

Polifonia inimii este tocmai această oglindă. Povestirile din acest volum, nouă la număr, sunt scrise pe mai multe voci, în diferite stiluri narative. Ele vorbesc despre fisurile din dragoste, despre momentele în care iubirea se deformează și se transformă în proiecții romantice, dorințe, dependențe, obsesii sau, uneori, chiar violență.

Polifonia inimii este volumul în care te vei vedea cu adevărat... exact așa cum iubești.